Imi povestea cineva de curand ca, ocupandu-se cu inchiriere de camere pentru turisti la Jula, a avut niste oaspeti din Romania cu care s-au simpatizat si au dezbatut impreuna probleme ale romanilor si ungurilor din acest colt de Europa. Discutiile de genul „asa e la noi... cum e la voi?” au ajuns pana la subiectul invatamantului.
Romanul-oaspete si-a amintit ca ar fi auzit el ca parca si in Ungaria sunt scoli romanesti. Da, sunt, zice romanul-gazda, dar nu sunt asa ca si la voi, pentru ca aici scolile sunt bilingve, deci copiii invata prima data limba maghiara, ca doar traim in Ungaria, si numai apoi invata si limba romana. Romanul-oaspete si-a putut da seama singur de rezultatul acestei metode atunci cand a incercat sa stea de vorba cu copilul de varsta scolara al familiei, care nu intelegerea nici o iota din romana lui cu accent de Romania... Acesta se intoarce derutat acasa, in Romania, cu experienta ca nu toate scolile „romanesti” din lume sunt la fel: in unele se invata romaneste, iar in altele... ungureste.
Pe 1 septembrie va incepe in Ungaria al treilea an scolar, cand nici intr-o singura scoala asa-zis romaneasca nu se mai preda scrisul si cititul in limba romana pentru elevii din clasa intai. Pana in toamna anului 2005, cei mai mici elevi ai scolii generale din Micherechi invatau abecedarul prima data in limba lor materna, in romana, si numai din clasa a doua s-a trecut si la cititul si scrisul in limba maghiara. Trecerea de la romana la maghiara a fost motivata de catre scoala cu cresterea numarului copiilor care vin din casatorii mixte si care vorbesc mai putin sau deloc limba romana. De parca predarea depinde de copii si nu de profesori si programa scolara. Cand se duc prima data la scoala, copiii de sase ani nu stiu nici sa inmulteasca sau sa imparta numerele, dar asta nu inseamna sa scoatem matematica din orar si s-o inlocuim, de pilda, cu gimnastica.
Deci, e o scuza prea ieftina sa dam vina pe copii sau pe parintii lor, care nu sunt obligati sa-si dea odrasla la o scoala romaneasca, ci pot sa aleaga liber orice scoala.
In localitatile unde pe langa scoala romaneasca exista si alta scoala, cum e Chitighazul, Aletea sau Batania, parintii isi pot da copilul si la scoala maghiara, nu au nici o obligatie fata de cea romaneasca. Aberatia intervine insa atunci cand o primarie dintr-un sat cu 3–4 mii de locuitori sustine doua scoli, care de fapt nu difera cu nimic (sau foarte putin) una de alta. Bani aruncati in vant, fara nici un rost. Eventual pentru a mentine imaginea falsa ca in Ungaria sunt sprijinite nationalitatile: au scoli, au drepturi, au de toate...
Niciodata, nici din comunitatea noastra si nici din afara ei, nimeni nu a cercetat daca acei elevi de odinioara din Micherechi, Jula, Chitighaz etc., care au invatat prima data scrisul si cititul in romaneste, iar azi sunt medici, juristi, profesori, contabili, jurnalisti sau orice altceva, ar avea vreo greutate in vorbirea ungureasca, daca nu ar fi fost angajati la un loc de munca numai pentru ca ei au invatat intai abecedarul romanesc, si nu pe cel unguresc.
Liceul romanesc din Jula se mandreste azi cu zeci de generatii de intelectuali, oameni apreciati si in mediul unguresc, care nu au avut nici un dezavantaj ca au invatat prima data cum se scrie cuvantul „scoala” si nu „iskola”. Sau este printre noi cineva care nu stie maghiara, numai pentru ca a invatat-o doar din clasa a doua? Eu una nu cunosc pe nimeni.
Atunci cand ne luptam, uneori unii cu altii, pentru simpla existenta a unei scoli sau gradinite romanesti, ar trebui sa ne rezervam o parte din energie si pentru imbunatatirea metodelor de predare, sa ne certam, de exemplu, ca elevii sa salute adultii cu „Buna ziua” sau cu „Sarut mana”, si nu cu „Jo napot” sau „Csokolom”.
Eva Iova, Foia Romaneasca (Romanien Global News)
Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea,
multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.
Ioan Rotundu
