Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Cultură
Infracţiuni
Fapt divers
Învăţământ
Sănătate
Administraţie
Social
Sindicate
Horoscop
Ofertă de afaceri
Umor
Reportaje
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.7794 lei
1 USD = 4.3124 lei


Număr accesări
Astăzi:
6216
De la 07 Ianuarie 2003
72541797

Scandal în PSD pe seama listei la europarlamentari

  • scrisoare deschisă
  • 27 September 2007, 23:00
Stimaţi colegi,
Sunt consternat să aflu că, un coleg de partid, domnul Dan Mihalache a fost exclus de pe lista pentru alegerile europarlamentare ca pedeapsă pentru că a cutezat să îşi manifeste public înţelegerea pentru gestul meu de a mă retrage de pe respectiva listă.
Reacţia domnului Geoană dovedeşte că domnia sa are mai curând manifestări autoritariste de inspiraţie satrapică decât aptitudini de lider politic.
Ar trebui să reflectăm dacă excesul de autoritarism nu este mai curând o dovadă de slăbiciune decât una de putere şi înţelepciune. Forţa unui adevărat lider politic trebuie să stea în capacitatea sa de a convinge, de a se face urmat nu din teamă, ci din împărtăşirea liber consimţită a proiectului său politic. Membri partidului pot fi sancţionaţi, dar electoratul nu.
Prin gestul său preşedintele Mircea Geoană nu a compromis doar imaginea de partid modern pe care dorim să o dăm PSD-ului, în care, spre deosebire de PCR, libertatea de opinie este o valoare apărată, chiar şi atunci când opiniile exprimate sunt critice, ci şi imaginea publică a listei noastre de candidaţi, unde este de presupus că valoare şi experienţa politică contează mai mult decât o îndoielnică loialitate - a se citi lipsă de curaj al opiniei.
Modul în care s-a luat această decizie, cu ignorarea evidentă a procedurile statutare, este mai curând expresia unei stări de criză managerială prin care trece partidul.
Nu cred că exprim o poziţie izolată. Din discuţiile cu mulţi colegi, am constat că mecanismele decizionale arbitrare, ignorarea opiniilor unor vechi membrii ai partidului, chiar ale preşedintelui de onoare, care tradiţional se bucura de respect şi influenţă în partid, de către noul val de decidenţi, formali şi mai ales informali, îngrijorează. Sunt unii care se întreabă dacă aceste evoluţii nu pun în pericol, deliberat sau nu, chiar unitatea şi viabilitatea PSD.
Nu este un răspuns pe care să-l dăm în formule neinstituţionale, dacă vrem să dezbatem constructiv astfel de lucruri, dacă dorim să vedem cine are dreptate şi cine nu, atunci singura soluţie este cea prescrisă de statut. Orice partid care are de luat decizii cruciale, cum ar fi trecerea din opoziţie la putere, construirea unor alianţe, schimbarea echilibrelor politice într-un stat, apărarea sau nu a principiilor statului de drept ar trebui să convoace forurile mai largi de decizie ale partidului, Consiliul Naţional, spre exemplu, sau să ia în calcul soluţia unui congres extraordinar.
Ne pregătim din august să dăm o moţiune de cenzură. Decizia a fost luată mai întâi în grupul informal de apropiaţi ai preşedintelui, comunicată publicului şi abia apoi partidului. Este o formulă stranie de decizie pentru un partid care nu are dimensiuni de apartament şi nici tentaţia de a juca cartea cultului personalităţii.
Nu era firesc să analizăm oportunitatea, motivele, consecinţele şi şansele de succes ale unui astfel de demers într-un for amplu de decizie al partidului şi apoi să facem publică decizia noastră?
Este în logica lucrurilor ca un partid să dorească să deţină puterea. Dar puterea nu poate fi un scop politic în sine. Ea este doar mijlocul prin care doreşti să-ţi impui un program politic articulat, o viziune despre sensul dezvoltării unei naţiuni şi mai presus de toate modalitatea de a veni în întâmpinarea aşteptărilor oamenilor, a celor care votându-ne, ne dau mandatul de a le materializa aspiraţiile. Este viziunea despre putere pe care am încercat, cu mai mult sau mai puţin succes, să o exprimăm prin guvernările noastre anterioare. Puterea nu poate şi nu trebuie să fie doar o oportunitate de a oferi poziţii executive unei camarile.
Dacă acceptăm un astfel de principiu, atunci se pun o serie de întrebări la care trebuie să dăm răspunsuri clare. Este acum momentul pentru a veni la guvernare? Ne-a cerut-o Preşedintele României? Am făcut noi cele necesare pentru ca oamenii să dorească în acest moment reîntoarcerea noastră la guvernare? A rezultat acest fapt din sondaje, aşa cu se întâmpla înainte de alegerile din 2000? Daca da, atunci ideea sfârşitului guvernării de dreapta este validă. Dacă nu, vom schimba doar o guvernare de dreapta cu altă guvernare de dreapta. Personal, nu cred că acesta este scopul politic al uni partid de stânga.
Cu ce va fi guvernul PD mai reprezentativ de cât cel al PNL? Va fi oare apărat mai bine statul de drept în România? Este Partidul Democrat gata să guverneze pe baza unui program de stânga? Sigur, în situaţia de astăzi mai coerent ar fi să vorbim de provocarea alegerilor anticipate. Dacă în actualul parlament nu poate fi găsită o formulă care să corespundă viziunii noastre politice, atunci ar trebui să spunem clar că dorim să dăm, acum, şi nu mai târziu, electoratului posibilitatea de a se exprima cu privire la ce majoritate parlamentară doreşte şi ce fel de guvernare aşteaptă. Dar, ar putea oare, în acest moment, consolida aceste alegeri reprezentarea stângii în parlament?
Sigur, poate că nu este obligatoriu şi moral să faci alegeri doar atunci când le poţi câştiga. Sigur, că poţi opta pentru o altă perioadă de opoziţie în care să demonstrezi oamenilor că reprezinţi o alternativă mai credibilă. Dar, oare, va fi opoziţia noastră după eventuale alegeri anticipate mai puternică. Va putea ea apăra mai bine interesele celor care, mulţi, cei mai mulţi, ne-au votat în 2004? Nu cumva vom rupe prin trecerea moţiunii de cenzură echilibrul politic, şi aşa precar, din lumea politică românească. Nu riscăm o debalansare, care apoi să ducă românii spre o formulă putinistă de democraţie?
Nimeni nu spune că actuala guvernare este o soluţie dezirabilă. Textul moţiunii, în sine, este util şi pertinent. Este şi motivul pentru care atât de mulţi am semnat moţiunea. Moţiunea este o formă importantă de a presa guvernul să-şi facă o analiză serioasă şi să ia aminte.
Domnul Tăriceanu este în acest moment mai rigid de cât poate fi. Din nefericire cultura noastră politică post decembristă a exclus aproape sistematic soluţia dialogului politic. Mimăm dialogul. Prea des după dialog rezultă războiul şi nu pacea. Idee de compromis politic compromite, deşi, în Uniunea Europeană, în care suntem acum parte, ea este mai curând o valoare. Nu cred că este bine ca premierul să considere ca inerent faptul că PSD este prizonierul majorităţii sale parlamentare.
Moţiunea poate fi un ultim avertisment. Alternativa rămânând, apoi, doar declanşarea anticipatelor şi, în nici un caz, nu o inginerie politică de palat, care să combine şi recombine partidele din actualul parlament, dezonorând pe toată lumea.
Moţiunea este un mod bun de a semnala electoratului că a venit momentul să se gândească la ce vrea în viitor pentru că, acum sau în cursul lui 2008, va trebui să aleagă din nou.
Sunt întrebări la care nu putem da răspunsuri în conclavuri ad-hoc. Este, sau mai curând spus ar fi fost, momentul unei dezbateri profunde în partid. Nu una purtată între grupurile de influenţă sau interese, ci una care să se adreseze partidului în ansamblul său, până la militanţii cei mulţi, pe care eu nu pot să-i dezonorez, spunându-le "de rând", ci, mai curând, după o formulă care nu-mi aparţine, care sunt masa poporului PSD-ist.
Desigur, acum procedura moţiunii de cenzură este în curs, nu mai este timp pentru congrese. Probabil va fi timp după aceea să analizăm şi să decidem. A fost sau nu o decizie bună? Cine are merite şi cine trebuie să deconteze responsabilităţi? Dar acesta va fi după. Până atunci, cred că nu putem să ne comportăm ca o maşină de vot, cred că votul nostru trebuie să fie cel al unor oameni politici responsabili, maturi şi cu putere proprie de judecată.
Ne amintim cu toţii că, în practica tradiţionala a PSD, conform Statutului, la intervale regulate ne întruneam în Consiliul Naţional şi nu numai în structuri executive operaţionale.
Nu cred că formula disciplinei de partid de tip maoist trebuie să fie sursa noastră de inspiraţie. Nu cred că putem imita strategia politică a lui Mao, care ani şi ani de zile nu a organizat un congres până nu a reuşit să-şi înlăture (la vremea aceea fizic, astăzi...) competitorii politici din partid. Congresul ar putea decide şi calea de urmat şi formula de management politic pentru viitor. Altfel cei care tac vor fi responsabil pentru că tac, iar cei care vorbesc vor fi nevoiţi să suporte consecinţe nefireşti pentru curajul de a exprima o opinie.
Suntem membrii singurului partid de stânga din România, preocuparea noastră nu poate fi cum să ne salvăm ca individualităţi - soluţii individuale confortabile sau măcar acceptabile se pot găsi, problema este cum se poate da forţă şi credibilitate partidului nu prin decimare, ci prin construirea consensului şi prin comuniunea de viziune şi ideal.
Vă asigur, stimaţi colegi, că nu am scris această scrisoare din frustrare, ea există în mine ca şi în alţii, dar am vârsta la care am învăţat să o ţin sub control. Nu scriu această scrisoare pentru a face rău partidului sau pentru că nu ştiu că partidul trebuie să fie mai important decât militantul. Scriu această scrisoare pentru că este moral să vorbeşti, este democratic să te pronunţi şi este uman să te revolţi.
Mă veţi condamna, mă veţi aproba, mă veţi privi ca pe un bizar sau mă veţi ignora, eu vă respect şi din acest motiv m-am adresat dumneavoastră. (Radu Podgorean - Strasbourg, 27 septembrie 2007)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (1)]


Un italian şmecher, bagă în pământ bani negri şi-i scoate albi
culmea, îi merge şi ştie să dea cu tifla autorităţilor române
Prilej de afacere pentru unele conduceri de şcoli
Daniela Vlădescu şi Daniel Buzdugan invitaţi la Botoşani
Au fost sensibilizaţi de copiii cu sindromul Down
Prefectul Sorescu a găsit soluţia WC-urilor din şcolile săteşti
Prefectul vrea să-i disciplineze pe constructori
Noi ajutoare pentru Tecuci
Prefectul vrea, dar cei de la Drumuri Naţionale se codesc
CJ refuză recepţia şcolilor reabilitate după inundaţiile din 2005
Se reiau demersurile pentru achiziţionarea pianului de concerte
Problema pensionarilor de pe fosta platformă industrială greu de rezolvat
Peste 30 de primării amendate de Garda de Mediu
Amenzi de peste 10 mii lei aplicate agenţilor economici
Începe sezonul virozelor
Batjocoriţi, asistenţii comunitari îşi iau lumea în cap
Sindicaliştii vor salariul minim de 700 lei
Centru de consiliere la Şcoala Specială
Parfum de femeie
Horoscop
Cumpără cu banii jos
Furturi de miliarde de lei la cooperativele de credit
Dan Diaconescu plăteşte 100 milioane lei ora de scandal
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă