Se zice că senatorul doina Federovici l-ar fi dorit cap de listă pe brancardier în timp ce Portariuc şi gaşca sa pe Costică Macaleţi. Problema este că această bătălie a pus în evidenţă faptul că şi prin PSD s-au rărit numele celor care au rezonanţă prin judeţ.
Dar a-l opune pe Lupaşcu lui Macaleţi este deja o jignire adusă fostului prefect şi o dovadă de nerecunoştinţă faţă de serviciile pe care acesta le-a adus partidului.
De Costel Lupaşcu nu se vorbeşte prin judeţ pentru că nu toţi aventurierii care se cred şi politicieni reuşesc să se remarce în faţa unei comunităţi formată din sute de mii de persoane. Ca să te remarce măcar vag, ca prin ceaţă, o astfel de comunitate trebuie să te faci cunoscut printr-o faptă de ispravă sau una extrem de reprobabilă. Ori Lupaşcu nu-i în stare nici de prima, nici de cealaltă, el făcând parte din categoria persoanelor destinare să se nască şi să moară în anonimat. Ca să te faci remarcat prin ceva trebuire să fii un caracter predestinat pentru astfel de gesturi care-ţi pot marca cariera profesională sau politică în plan mediatic.
Macaleţi reuşeşte să se facă remarcat şi prin a nu face nimic. Este suficient să-şi aprindă o ţigară, să-şi toarne ceva whisky în pahar şi să arunce o privire cu mesaj către Tamara şi în scurt timp până şi babele din Horia Mitoc discută despre evenimentul monden.
Până la urmă Macaleţi a învins, deşi victoria sa poate fi comparată cu cea a lui Napoleon de la Waterloo pentru că una este să fii as în ce-a fost Don Juan şi cu totul altceva este să ajungi să gestionezi responsabil bugetul judeţului. Macaleţi a deţinut numai funcţii de consum şi papion nu şi de angajament prin a lua decizii de a căror consecinţe depinde soarta unui judeţ. Dar asta-i altă poveste de care ar putea profita liberalii dacă vor dovedi că au suficientă minte şi luciditate politică.