Acum două săptămâni a fost ziua mea. Când m-am trezit dimineaţa nu mă simţeam prea bine dar speram că soţia o să-mi cânte "Muţi ani trăiască..." şi eventual o să-mi dea un cadou, dar ea nu mi-a zis nici măcar bună dimineaţa... Copiii şi ei s-au aşezat la micul dejun fără să mă felicite. Am ajuns foarte deprimat la birou, când am intrat pe uşă secretara plină de euforie mi-a zis:
- La mulţi ani!...
M-am simţit un pic mai bine, măcar ea şi-a adus aminte de ziua mea. Am lucrat normal şi spre dezamăgirea mea nimeni din prieteni sau rude nu m-a sunat la telefon să mă felicite. Aproape de prânz secretara a intrat la mine în birou şi mi-a zis:
- Ce-ar fi să mergem să mâncăm împreună?
I-am răspuns că e cea mai bună propunere pe care am auzit-o toată ziua şi am acceptat. Am ales un restaurant intim unde am mâncat bine, am băut câte un şpriţ şi ne-am distrat de minune. În maşină, în drum spre birou ea mi-a zis:
- Într-o asemenea zi, de ce să ne mai întoarcem la birou, mai bine vino la mine acasă să continuam să ne distrăm!...
- Bine! am zis... hai! şi aşa mai bem câte un păhărel... Odată ajunşi în apartament, secretara mi-a zis:
- Sper că nu te deranjează daca am să mă fac mai comodă?....
- Nuuuu, nici o problemă! i-am răspuns, iar in sinea mea mă gândeam că o să fie o experienţă interesantă. Ea a intrat în dormitor şi după câteva clipe a ieşit... dar cu un tort imens cu lumânări, urmată de soţia mea, copiii, prieteni şi rude cântând în cor: "MULŢI ANI TRĂIASCĂ..." iar eu stăteam ca un idiot doar în chiloţi, în mijlocul sufrageriei...
Ăsta e motivul pentru care am dat-o afară pe scârba asta de secretară... Cu sentimentele nu se joacă nimeni!
(Petrea Prostul)