Cu acest prilej am cunoscut şi eu pe noul manager al Memorialului care a ocupat funcţia în urma unui examen organizat de către Consiliul Judeţean Botoşani, ca for tutelar, în decembrie anul trecut. Este vorba de Ala Saimenco, (foto 1) o moldoveancă venită de peste Prut, aşa cum sunt mulţi moldoveni prin judeţul nostru, cei mai mulţi medici de familie. Ala Saimenco a fost profesor universitar la Universitatea din Bălţi, Republica Moldova şi a deţinut funcţia de decan al Facultăţii de Filologie, fiind şefa catedrei de Limba română.
A urmat Facultatea de litere la Bălţi, un masterat şi apoi a obţinut doctoratul la Academia Republicii Moldova. În Botoşani a venit prima oară în anul 2012 când a vizitat şi lacul eminescian. Căsătorindu-se cu un botoşănean, pentru a-şi reîntregi familia, ea a renunţat la funcţiile deţinute la Universitatea Bălţi şi s-a mutat în Botoşani.
Prin pensionarea lui Miluţă Jijie, fostul manager al Memorialului, postul a fost scos la concurs. Ala Saimenco s-a înscris şi l-as câştigat cu un proiect de management care pare extrem de ambiţios şi care, dacă ba fi implementat, va schimba radical în bine imaginea actuală a Memorialului, o imagine compromisă în plan judeţean şi naţional.
Filmările le-am continuat la lac, fiind însoţit de Saimenco şi de directorul adj. Daniel Tupiluş. Nu vreau să diminuez interesul cu care cei dornici să afle ce intenţii are noul manager ar putea urmări reportajul intitulat ca şi primul Tristeţi eminesciene II, reportaj care va fi difuzat sâmbătă, 8 aprilie, începând cu ora 19.00,. în cadrul cunoscutei emisiuni Lumea lu Rotundu.
Vreau însă să punctez câteva impresii ale mele desprinse în urma dialogului ce l-am avut cu noul manager. De departe îţi dai seama că este o femeie hotărâtă şi care în viaţă n-a prea
prea cedat în lupta cu greutăţile. Apoi, limbajul folosit arată că este un adevărat profesor universitar filolog, lipsindu-i dulcele accent moldovenesc cu utilizarea excesivă a i-ului. A demonstrat că este în temă cu problemele de la Memorial, ce anume disfuncţiuni trebuie îndepărtate din activitate şi ce trebuie adus nou ca personalitatea poetului Mihai Eminescu să fie pusă în valoare la întregul ei potenţial. Mă aşteptam ca în dialogul nostru să folosească şabloanele expirate de atâta utilizare, acele tipare în care actualii profesori de Limba română îl predă pe Eminescu elevilor, tipare folosite mecanic şi de politicienii care îndrăznesc să ia cuvântul la evenimentele dedicate omagierii naşterii şi comemorării morţii poetului. Nimic din toate acestea.
A folosit limbajul adecvat unui critic literar care ştie să facă diferenţa dintre valoarea literară a unei opere recunoscută ca aparţinând unui geniu uman şi operele de duzină, promovate mercantil numai pentru că autorul este un tip cu relaţii în mediul social, politic şi puţin., sau deloc, în cel cultural.
În partea finală a reportajului am purtat o discuţie legată de valoarea intrisecă a operei eminesciene pe întregul ei palier creativ: poezie, proză, publicistică şi chiar am punctat clarviziunea poetului în ce priveşte concepţia sa filozofico - .cosmogonică,, o concepţie cu un conţinut ideatic extrem de bogat dar prea puţin cercetat de eminescologi .
Rar îmi este dat să scriu laudativ la adresa unei personalităţi recunoscută sau impusă public dar la adresa Alei Saimenco o fac cu convingerea că intuiţia nu mă înşeală. Numai că Saimenco va trebui să descopere singură care sunt piedicile birocratice, dar mai ales cele ale invidiei profesionale, şi să le evite. Are resursele intelectuale şi manageriale de a reda gloria de altă dată a Memorialului Ipoteşti dar drumul va fi unul lung şi plin de compromisuri.
Apoi, va trebui să înveţe cum să se ferească de capcanele politicului, politicienii botoşăneni fiind principalii demolatori ai culturii noastre autohtone prin numirea în funcţii de conducere a unor incompetenţi care aveau o singură calitate: slugărnicia. Succes Ala!
Am stiut de la inceput ca nu pot face eu controlul de fond. Evaluarea activitatii nu s-a facut de peste 10 ani
