Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Economic
Fapt divers
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Mondene
Religie
Caricaturi
Evenimente
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.7440 lei
1 USD = 4.1547 lei


Număr accesări
Astăzi:
2161
De la 07 Ianuarie 2003
70547121

Scrisoare pastorală la sărbătoarea Naşterii Domnului a IPS Ioan Robu

  • 27 December 2009, 23:00
Îmi vine-n gând cum am "sărbătorit" Crăciunul acum 20 de ani, în timpul revoluţiei. Din cauza gloanţelor care zburau nu departe de noi şi pentru că ni s-a spus că nu avem voie să aprindem luminile în casă şi în Catedrală; fiindcă se recomanda să nu se iasă pe stradă, pentru prima oară nu am celebrat Sfânta.
Liturghie în Catedrală nici în Noaptea nici în Ziua de Crăciun. A fost trist. Spiritul Crăciunului, lumina Naşterii Domnului nu ne-au adunat în bisericile Bucureştiului. Colindele nu au răsunat. A fost un Crăciun trăit sub apăsarea zgomotului armelor, a fricii şi a nesiguranţei. Aşa am început drumul spre democraţie, libertate, adevăr, bunăstare şi spre orice vis legitim după căderea puterii comuniste. Şi unde am ajuns în aceşti 20 de ani? Sigur că s-au realizat unele aşteptări în viaţa Bisericii şi a Statului. Totuşi, câtă dezamăgire în inimile oamenilor, descurajare, disperare, revoltă, sărăcie, minciună, egoism, ură, dispreţ şi mai câte încă.
Cum voi sărbători acum Crăciunul, la 20 de ani după revoluţie? Sub apăsarea zgomotului lucrărilor de la clădirea de lângă Catedrală, sub frică şi nesiguranţă privind viitorul Catedralei, căci lângă noi se construieşte, cu autorizaţie expirată şi contestată de noi în justiţie, în dispreţul legii şi al Bisericii catolice, sub ochii binevoitori şi ocrotitori ai unor instituţii statale. Îmi vine în minte un cuvânt din Evanghelia Sfântului Luca, unde este descrisă Naşterea lui Isus. "Pentru că nu era loc de găzduire pentru ei". Aşa cum ne-au tratat instituţiile statului în problema Catedralei, se pare că în cuvintele mai înainte citate găsim explicaţia. Se pare că nu este "loc de găzduire" nici pentru noi, catolicii, în faţa Justiţiei române şi nici în cea a puterii statale. Se pare. Şi chiar dacă-mi amintesc de afirmaţia unui domn din Ministerul culturii şi cultelor "că şi aşa Catedrala nu a fost bine plasată în acel loc", chiar dacă va trebui odată să căutăm "găzduire" în altă parte, o vom face imitând Sfânta Familie.
Iubiţi credincioşi, iubiţi confraţi preoţi şi persoane consacrate, vă rog să mă scuzaţi că am părăsit tonul scrisorilor pastorale tradiţionale şi nu am dat glas mai mult sărbătorii şi colindului, ci, mai degrabă, unei doine de jale. Aceasta este realitatea noastră şi oricât am căutat să încep altfel scrisoarea de Crăciun, n-am reuşit fără să spun, mai întâi, cele de mai sus.
Şi totuşi, Crăciunul nostru rămâne Crăciun adevărat, aşa cum a fost acum mai bine de 2000 de ani, la Bethleem. Nouă, din această Biserică şi din această Românie zbuciumată, ne spun îngerii precum odinioară păstorilor: "Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul" (Luca 2,10-11). Da, să nu ne temem; să ne lăsăm în lumina Mântuitorului născut din Fecioara Maria, dar născut şi-n inimile noastre, în inimile şi chipurile tuturor celor pe care-i desfigurează ura şi orice fel de mizerii. Mântuitorul are putere să ne vindece pe toţi, de orice rău, numai să spunem din toată fiinţa noastră: "Mărire din înaltul cerurilor lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor de bunăvoinţă" (Luca 2,14).
După modelul lui Dumnezeu care ni l-a dăruit pe Fiul Său, Mântuitorul lumii, să facem din trăirea Crăciunului o sărbătoare a dărniciei sufleteşti şi a solidarităţii. M-am întrebat de multe ori ce a vrut să ne spună Dumnezeu prin tot ce am trăit în ultimul timp cu istoria Catedralei ameninţate de clădirea alăturată. Şi de multe ori am rămas cu întrebarea. Azi cred însă că vrea prin această experienţă să ne cheme la o mare solidaritate cu cei nedreptăţiţi, cu cei care-şi pierd casele şi cărora li se dărâmă uneori bisericile, cu cei încercaţi şi ispitiţi de descurajare şi deznădejde, cu cei pentru care nu există loc de găzduire, cu cei pierduţi pe oceanul dezbinărilor şi deziluziilor de tot felul, victime ale urii, ale egoismului şi ai orbirii sufleteşti. Să descoperim cum să dăm glas îndemnului "Nu vă temeţi" şi să-i facem să simtă că le stăm aproape prin generozitatea noastră sufletească, prin rugăciunea noastră, arătându-le înaltul cerurilor lui Dumnezeu şi vestindu-le pacea pe pământul oamenilor de bunăvoinţă.
Iubiţi colegi preoţi, la Evanghelia din Sărbătoarea Crăciunului citim că aproape de Betleem "erau unii păstori care trăiau pe câmp şi păzeau turmele pe timpul nopţii" (Luca 2,8). Şi noi suntem păstori; adevărat, păstori de suflete. În parohiile unde lucraţi, vă îndemn să aveţi grijă de toţi cei care v-au fost încredinţaţi; daţi maximă importanţă celor care sunt în suferinţă spirituală sau materială, având curajul să mergeţi până acolo încât dărnicia noastră în a ajuta să nu aibă margini. De exemplu, nu ezitaţi să daţi toţi banii parohiei şi ai voştri pentru a-i ajuta pe cei săraci, familiile în dificultăţi, şi apoi vom vedea ce vom face. Solidaritatea noastră cu cei în dificultate trebuie să fie reală, constantă şi totală, după modelul lui Isus care s-a dat totul pentru toţi. E timp de noapte cel pe care îl trăim; noaptea deziluziilor, a urii şi a tuturor egoismelor. Prin predica, solidaritatea şi rugăciunea voastră, păstraţi-i pe credincioşii noştri departe de orice noapte şi statornici în lumina Domnului: a tăriei sufleteşti, a unităţii, a iubirii şi a generozităţii spre binele tuturor. Rămâneţi aproape de poporul credincios, mai ales acum când, parcă, simţim mai mult puterea întunericului; să fiţi mereu adevăraţi păstori. Nu vă temeţi! Copilul "înfăşat şi culcat în iesle" să vă inspire şi să vă încurajeze, mângâindu-vă.
Dragi călugări, călugăriţe şi persoane consacrate. Şi voi, împreună cu preoţii, prin trăirea sfaturilor evanghelice, sunteţi semne vii ale Împărăţiei lui Dumnezeu. Vă mulţumesc şi vouă pentru lucrarea şi strădaniile depuse spre binele poporului lui Dumnezeu şi vă rog, în spiritul celor spuse mai sus preoţilor, să trăiţi, în continuare, slujirea şi solidaritatea după modelul Mântuitorului care s-a făcut tuturor toate, dăruind lumină şi pace. Nu vă descurajaţi şi nu vă lăsaţi cuprinşi de nicio oboseală, mai ales în aceste timpuri tulburi, când crucea de fiecare zi devine tot mai grea. Nu vă temeţi! Păstraţi ca Maria, în inimile voastre, lumina şi căldura Cuvântului lui Dumnezeu.
Iubiţi credincioşi, nu pot uita tristeţea zilelor din Crăciunul din timpul revoluţiei de acum 20 de ani, atunci când nu am putut să ne adunăm cu toţii în jurul altarului pentru a sărbători Naşterea lui Cristos, atunci când Catedrala şi bisericile noastre din Bucureşti au rămas închise şi în întuneric. Acum nu mai e ca atunci, dar trebuie să fim tari în faţa încercărilor şi statornici în primirea luminii Celui care s-a născut pentru a ne fi Mântuitor: lumina iubirii şi a bunătăţii, a solidarităţii şi a păcii.
Sărbători Fericite şi La mulţi ani!
Romanian Global News

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (0)]


2009 – un an excelent pentru fondurile mutuale
Locuinţă incendiată intenţionat
Incendiu cu victimă la Gorbăneşti
Incendiu provocat de o aerotermă uitată în priză
Misteriosul american care câştigă bani la cazinourile din Las Vegas
pentru a ajuta săracii
Tatăl teroristului nigerian avertizase SUA despre "radicalizarea" fiului său
Petrică Gâscă, doctorand, cântăreţ în metroul din Lille,
ne vorbeşte despre Crăciunul franţuzesc
Teroristul nigerian Umar Farouk Abdulmutallab - un tânăr strălucitor
era "visul oricărui profesor"
Horoscop
Jocul Erzsii
Băsescu, Boc şi Udrea au petrecut, sâmbătă seara, la o vilă din Sinaia
Scrisoare Pastorală la Naşterea Domnului 2009 pentru românii din Ungaria
Udrea cea ruşinoasă!
Războiul din jurul Legii Educaţiei Naţionale
Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi

Blogul lui Rotundu
Arhivă