„Stăm ore în şir la astfel de cozi pentru a da“, încearcă să ne lămurească Jana Honceriu, o pensionară. „Dacă am ajuns să aşteptăm şi când dăm bani, înseamnă că lumea ori s-a prostit, ori aceşti birocraţi mărunţi ne tratează cu indiferentă. Când cauţi pe cineva, ţi se spune că lipseşte câteva minute, că este plecat pe teren, că a fost chemat de nu ştiu care şef. Eu cred că aceşti oameni dispar pe rând şi se orientează la câte una mică. Nu odată am văzut personal public care se invita reciproc la un băruleţ sau altul. Şi asta în timpul programului”, încheie femeia. Mulţi spun că au înaintat chiar reclamaţii, dar totul a fost doar un foc de paie. Şefii cei mari s-au buricat câteva zile, dar s-au plictisit după ce au dat câteva sancţiuni pentru ca totul să reintre în normal. Ca de obicei, în aceste cazuri, o mână spală pe alta, oriunde este vorba de o instituţie bugetară.
Şi dacă tot a fost vorba de baruri şi băruleţe, fiecare instituţie îşi are locul de refugiu pentru o ţuiculiţă sau o cafea servită în timpul programului. Mulţi cetăţeni dornici să sfârşească odată cu calvarul cozilor, mai scoate din buzunar câteva zeci de mii de lei pentru a-l servi pe „dom funcţionar“ cu un păhărel „de care vrea domnia matale“. Doar aşa omul şi-ar putea rezolva treaba mai repede.
Primărie, bar Unirea, bar Zodiac
Cum dai, cum te întorci, găseşti în aceste două localuri câte unul sau doi funcţionari ai instituţiei mai sus amintite. Fiecare intră tiptil, tiptil, se uită cu nevinovăţie în stânga şi dreaptă, comandă o sutică, o dau pe gât cu viteza sunetului şi o tulesc. Dacă au ceva de discutat cu un eventual cetăţean, se aşează la o masă mai retrasă şi are grijă ca în faţă să-i stea o sticlă de suc sau o cafea mică. În timpul discuţiei, chiar dacă mai trage la măsea o sută, două, în faţă nu are obiectul incriminator. De la primele ore ale dimineţii şi până la terminarea programului, aceste două baruri sunt vizitate de şefi, şefuţi sau şefuleţi. Unii zăbovesc mai mult, alţii revin de două, trei ori, la intervale regulate, probabil pentru a nu bate la ochi. „Uite, ăsta e inginer la primărie“, spune cineva la o masă alăturată. “Iaca a mai intrat unul, tot de la primărie“, spune altul. „Oare Egner ştie ce-i fac oamenii? Oare ştie primarul nostru că zeci de oameni stau ore în şir în primărie pentru o adeverinţă?“
.
La barul Zodiac din Calea Naţională, vin cei care au funcţii ceva mai mici. Oricum, tot la primărie lucrează şi se bucură la rândul lor de oarece respect din partea celorlalţi consumatori. Caietele cu datorii „la leafă“ sunt destul de burduşite, dar aceşti oameni prezintă încredere, deci barmanul respectiv are acceptul patronului de a servi până la o anumită sumă. „Au fost persoane care trebuiau să dea şi 500.000 de lei. Lucrând în primărie şeful a avut încredere în respectivii. Cu mici excepţii, plata se face la timp. La urma urmei şi aceste persoane sunt oameni care beau, fac scandal uneori, mai fac şi pe ei, ca tot băutorul de rând“. Aceasta este părerea unui barman prin mâna căruia i-au trecut mai bine de jumătate din funcţionarii primăriei.
Prefectură, CJ, Violeta, Ana-Com
Primele două sunt cele mai tari instituţii din parcare. Ultimele reprezintă locul de refugiu al funcţionarului simplu care după câteva minute de muncă se simte surmenat şi vrea o mică schimbare de câteva zeci de grade. Cele două localuri au avantajul că sunt frecventate în general de tineret, motiv pentru care camuflajul este cât se poate de original. Obiceiurile sunt aceleaşi, există acelaşi caiet de datorii, acelaşi stil de plată „la leafă“. La Violeta se bea în general la „botul calului“, repede, fără urme. La Ana-Com băutura este descântată în timp, pentru că locul este mai retras şi ferit privirilor indiscrete.
UCA, raiul poliţiştilor şi al oamenilor de cultură
Restaurantul de la Hotel Parc este cel mai frecventat de aceste categorii de bugetari. Chiar dacă preţurile nu diferă cu mult faţă de alte localuri, locul este cât se poate de intim. Deseori, aici se încing nişte chefuri teribile, care urcă notele de plată ceva mai mult decât salariul minim pe economie. Toată lumea se distrează, vinul curge, muzica curge, picioarele consumatorilor curg uşor pe sub masă. Limbile se împleticesc, dar voia bună este întreţinută de bancuri deocheate cu poliţişti şi oameni de cultură. Se deapănă amintiri, se pun la cale afaceri ciudate, toată lumea râde, cântă şi dansează.
Acestea sunt doar câteva cuibuşoare pentru refugiul minţilor obosite şi surmenate, dar şi cele mai cunoscute. Dacă întrebi un barman sau un chelner câte VIP-uri locale au fost servite, bietul om s-ar putea plictisi dacă ar începe să le enumere.“Oricum, avem şi câteva avantaje, cei drept nesemnificative“, declară una din chelneriţele de la UCA. „Mai un ciubuc grăsuţ, mai un telefon pentru o vorbă spusă într-un anume scop. Ce-i drept, trebuie să suportăm şi obrăzniciile unora, dar după atâţia ani de muncă, te obişnuieşti“, continuă persoana în cauză.
Enumerarea acestor localuri ar putea continua. Jandarmii au bombele lor, salariaţii spitalului pe ale lor, cei mai favorizaţi părând a fi gardienii, care în timp ce taie frunze la câine pe străzi pot intra oriunde le doreşte sufletul şi setea, în funcţie de buget. Şi uite aşa, oameni buni, cetăţeanul de rând încearcă să-şi găsească timp pentru a plăti ceva, pentru a-şi rezolva o problemă, iar cei care sunt plătiţi de acest cetăţean fac naveta între serviciu şi crâşmă, de multe ori sub privirile îngăduitoare ale şefilor mari. Cât o mai ţine această comedie, nu se ştie, dar domnilor bugetari, omului de rând i-a ajuns cuţitul la os! Dacă tot îl jăcmăniţi, arătaţi-i măcar puţin respect! (L.A.)
N.R. – Articolul a apărut în săptămânalul Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi nr. 668/ 25 ianuarie 2001. De atunci au trecut şapte ani, fără ca atitudinea funcţionarului public faţă de cetăţean să se fi schimbat în ceva mai bine. Dimpotrivă, în timp ce politicienii susţin că funcţionarul public este în slujba cetăţeanului, funcţionarii se consideră stăpânii cetăţeanului. O nuanţă de ordin social care, oricum, pentru bugetari n-a contat niciodată.
ea şi-a adus ca apărător un fost asistat social 
