Şobolanii sunt în stare să le „povestească” prietenilor despre experienţele lor dureroase. Aceştia din urmă sunt atât de afectaţi, încât se vede în creierul lor. Pe pagina web a prestigiosului 'Proceedings of the National Academy of Sciences', o echipă de cercetători de la Institutul de Biologie Experimentală 'M. Nencki' din Varşovia dovedeşte că şi animalele sunt în stare să-şi transmită unul altuia emoţiile. Două echipe de cercetători polonezi, conduse de dr. Tomasz Werke şi prof. Leszek Kaczmarek, au decis să se ocupe de teama animalelor. Obiectul studiilor lor a fost specia de mamifere considerată cea mai inteligentă - şobolanii. Un grup de câteva zeci de şobolani masculi maturi a fost împărţit de specialişti în perechi. Fiecare pereche a stat împreună o lună - cercetătorii au dorit ca animalele să se împrietenească şi să capete încredere unul în altul. Apoi s-a trecut la experimentul propriu-zis.”Unul dintre animale, numit în continuare emiţător, a fost scos din cuşcă şi introdus în alta. Aceasta se găsea în afara câmpului vizual şi auditiv al animalului receptor (şobolanii se pot înţelege între ei cu ajutorul ultrasunetelor)”, relatează pentru Gazeta Wyborcza doctoranta Institutului 'Nencki', Ewelina Knapska, principala autoare a studiului. Emiţătorul mutat din cuşcă a fost curentat la lăbuţe - acest impuls neplăcut trebuia să îl facă să se teamă de cuşcă. Apoi animalul s-a întors „acasă”, unde îl aştepta prietenul său. Şi ce s-a dovedit? În foarte scurt timp (10 minute) şi acesta a început să se teamă. „De exemplu, la fel ca tovarăşul său curentat, alerga foarte repede prin cuşcă. Concluzia a apărut de la sine: şobolanul emiţător i-a transmis receptorului informaţii despre pericolul existent”, afirmă Ewelina Knapska. Cercetătorii au decis să mai verifice un lucru - care parte a creierului este responsabilă la şobolani de transmiterea emoţiilor. Ei şi-au îndreptat atenţia asupra aşa numitei amigdale, considerată de mulţi ani „centrul” empatiei umane. S-a dovedit că, atât la şobolanii curentaţi, cât şi la cei supuşi doar emoţiilor prietenilor, amigdala fusese foarte activă. Mai mult, în anumite regiuni fusese chiar mai activă la receptori decât la emiţători, spune Ewelina Knapska.