Sâmbătă, personalul nostru administrativ a fost stresat la telefon de o anume Ana Zdrelinschi. Cel puţin aşa s-a recomandat că o cheamă. Cu exprimări ştampilate de adânci accente vangheliene, madama, care susţinea că ar fi nevasta primarului, s-a arătat ofuscată pe reportajul nostru intitulat „Primăria cumetrilor”. Vorbind precum o ţoapă, neavând habar ce înseamnă un reportaj, semn că a trecut prin şcoala generală exact ca gâsca prin apă, Anişoara n-a reuşit să-şi facă cunoscut, într-o formă inteligibilă, mesajul.
Suntem obişnuiţi să fim sunaţi la redacţii de către fel de fel de persoane, unele cuviincioase în dialog, altele mai înţepate, mai „cu sânge în instalaţie”, cum îi place democrat-liberalului Berceanu să se exprime. Dar ca Anişoara noastră, o aşa „rara avis” din specia celor care au salvat Capitoliul roman, nu dă norocul peste tine în fiecare zi să ai la telefon. Una dintre perlele sale vangheliene a fost că prin scrierea reportajului noi am încălcat grav Constituţia Românei. Curată gândire vangheliană!
Încerc s-o fac pe ţoapă să înţeleagă cum stau lucrurile. În primul rând că soţul său, Livid Zdrelinschi sau cum s-o mai fi numind, a fost primarul comunei Călăraşi. În urma alegerilor din 1 iunie electoratul local i-a dat un şut în fund şi l-a trimis acasă, la gâsculiţa de nevastă-sa, el neintrând în turul doi al alegerilor.
Apoi, citind reportajul şefului, am putut constata că numele de Ana Zdrelinschi este inexistent. Nici pomeneală de a fi luată în seamă. Deşi, ca fostă nevastă de primar, ar fi meritat să-i fie scrijelit numele pe scoarţa calculatorului, că a avut şi ea mica sa contribuţie la prăbuşirea economico-socială a comunei. Iar dacă ar fi s-o judec după modul în care a dialogat cu persoana aflată în redacţie, şi care i-a răspuns la telefon, contribuţia sa la gestionarea treburilor administraţiei publice de către soţ este mult mai semnificativă şi cu consecinţe aflate la concurenţă cu stabilitatea dealului ce trebuie urcat ca să intri în Călăraşi. Adică dezastruoase, prăpăstioase!
Cum dracul poate un reportaj să încalce Constituţia, numai „Ana de Călăraşi” ne poate explica. Şi o va putea face, numai dacă va repeta clasele V – IX, pentru a înţelege cum vine povestea cu reportajul ca gen literar. Poate că, repetând aceste clase, va afla că „Oltenia de ieri şi de azi” este un reportaj scris de Traian Coşovei, că „Uzina vie” este un reportaj semnat de Alexandru Sahia, iar regele reportajului se numeşte Calistrat Hogaş, semnatarul volumului de reportaje „Pe drumuri de munte”
.
După ce va învăţa toate aceste lucruri, ştiute acum şi de elevii de clasa a IV-a, îi dăm voie să treacă la lecturarea Constituţiei României. Iar ca să fim siguri că înţelege ce citeşte, îi recomandăm să înceapă lectura cu art. 30 al.1, care sună cam aşa: „(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.” Îi atragem atenţia să nu care cumva să se lase ispitită şi să confunde inviolabilitatea creaţiei cu violabilitatea femeii, acea creaţie divină numită Eva, ce s-a lăsat ispitită de şarpe şi l-a tras după ea în păcat şi pe Adam. E drept că la cum turuie guriţa Anişoarei, nu-ţi mai arde de „violabilitate” şi ajungi la impresia că cea mai frumoasă şi mieroasă la vorbă femeie de pe pământ rămâne, totuşi, Muma-Pădurii.
Când toate aceste cerinţe, minime şi de bun simţ zicem noi, vor fi îndeplinite, aşteptăm ca „Ana de Călăraşi” să ne cheme în judecată, aşa cum s-a lăudat. Şi noi vrem să aflăm în ce articol din legea penală va încadra judecătorul genul literar numit reportaj, ce infracţiune se comite atunci când scrii un reportaj bazat pe percepţia opiniei publice, care sunt laturile constitutive ale infracţiunii. Până atunci avem percepţia că „Ana de Călăraşi” ne-a violat în dreptul nostru la creaţie, ceea ce nu-i frumos din partea sa. Port pantaloni, nu fustă! Şi încă o precizare: eu scriu pamflete, reportajele le scrie şeful. Aşa că aştept cu nespusă nerăbdare ca „Ana de Călăraşi” să dea în judecată şi pamfletul. Că-i straşnică şi vrednică femeie, deocamdată fără pereche prin judeţ. La aptitudini, nu la viaţa de familie!