De dimineaţă, adică pe la un şase din zori de zi, pe când ţăranii hrănesc vaca, o adapă şi-o pregătesc pentru muls, două autocare elegante ale Apetransului au parcat în faţa primăriei.
Îmbrăcat ca de zile mari, consilierul liberal Dumitru Timişag tot învârtea nişte hârtii în mână, un fel de liste cu fericiţii care urmau a urca în cele două autocare, pentru a vizita mănăstirile din Sudul Bucovinei, devenit, graţie lui Stalin, Nordul judeţului Suceava.
Ba striga un nume, ba dădea un sfat electoral altuia, ba se lăsa copleşit de emoţia că n-au sosit toţi cei 100 de simpatizanţi PNL, recompensaţi pentru dragostea ce-o revarsă asupra eşarfei galbene şi săgeţii albastre cu excursia ce tocmai urma a se produce.
Iar simpatizanţii de ocazie veneau rânduri, rânduri, răspundeau prezent şi căutau timizi să-şi facă loc sacoşelor din mână, din care se răspândeau mirosuri apetisante. Ba îţi năvălea în nas un miros de pârjoale bine usturoiate, ba simţeai aroma cârnaţului de casă, ba pe cea a puiului prăjit la cratiţă. Din câte o sacoşă se iţea şi gâtul unei sticle de plastic, plină ochi cu vin de casă, care galben uleios, care negru ca cerul gurii lui Băsescu, duşmanul de moarte al PNL. N-au lipsit nici ţaţele mai spălăcite şi guralive, care nu se sfiiau că-s în post şi mai slobozeau câte un apropo cu tentă sexuală, semn că au ostoit poftele bărbaţilor la prima oră a dimineţii, ca nu cumva să intre la bănuială şi să confunde turismul electoral liberal cu unul sexual, cum a bătut apropoul Ludovic Orban către Raluca Turcan, fostă Tatarcan.
La nici 4 km distanţă, în faţa şcolii din Mănăstireni, concurenţa politică proceda aidoma. Deşi cu o sâmbătă în urmă viceprimarul PD-L de Unţeni, Viorel Vrabie, cărase pe la mănăstirile sucevene două autocare cu turişti democraţi-liberali, sâmbăta ce tocmai a trecut a mai pus de două. Semne bune anul are pentru ţăranii harnici şi pentru PD-L-iştii din Unţeni, a căror număr trece de patru autocare. Ce mai, sunt mai tari ca liberalii istorici, care, cu toată strădania lor n-au putut aduna simpatizanţi decât de două autocare.
Aşadar, vremurile politice s-au schimbat. Dacă acum şase opt decenii în urmă, votanţii se adunau sau se fugăreau cu bâta ori cu butoiul cu vin, iar luptele de stradă şi la urna de vot se dădeau între ţărănişti şi liberali, astăzi bătălia electorală a îmbrăcat forme mult evoluate. Bătălia se dă între liberali şi fraţii lor vitregi democraţi-liberalii. Ca arme sunt folosite autocarele şi turismul electoral în zonele pline de spiritualitate, meditative, care te îndeamnă la căinţă, ca nu cumva să te laşi pradă ispitei şi să votezi cu un alt partid decât PNL.
Ce poate fi mai frumos, acum în Postul Mare al Paştilor, să-l vezi pe votantul de rând întinzând masa pe genunchi, în autobuz, scoţând din sacoşă pâine de cuptor, pârjoale, pui fript, cârnaţ ecologic de casă iar cei mai cu har gastronomic şi bani în buzunar, un castravete şi ceva roşii?! Ce poate fi mai sănătos ca înainte de-a mânca să tragi un gât de ţuică de casă, tare de să-ţi facă ochii mărgele, iar după ce stomăcelul s-a simţit împlinit în golul său, să pui dop cu un pahar din vin nemăsluit în vreo pivniţă de podgorie?! Ce poate fi mai căitor, mai pios, mai profund în credinţă, decât acel sărut depus pe sticla icoanelor de prin mănăstiri, în plin post al Paştilor, lăsând amprenta unsuroasă a buzelor?!
Sincer să fiu, asistând la scenele petrecute, m-am simţit emoţionat până la lacrimi şi am jurat pe barba ce n-o am să nu mor până nu voi fi şi eu invitat la un turism electoral. Mai trebuie să dau dovadă de fairplay, pentru privilegiul de a vedea sâmbătă, pe viu, cum decurge un turism electoral, aducând mulţumiri consilierului local ţărănist de Unţeni, aflat la al treilea mandat, Pavel Petru. El, săracul, ne-a invitat la acest festin de caractere umane amatoare de turism electoral. Dumnezeu să-i dăruiască şi un al patrulea mandat şi să ne mai invite la Unţeni peste patru ani, când vor fi iar alegeri, iar turismul electoral se va extinde spre Turcia, Grecia şi Maroc că în România nu va mai fi atractiv la preţuri.
Ioan Rotundu
