Am scris acum doua luni ca miza actiunii de suspendare, spre deosebire de cea din 2007, se va juca in strada, nu in Parlament si ca USL va plonja direct in bratele populatiei. Am explicat de ce procedeaza astfel in Tehnica suspendarii, varianta Nastase.
Astazi, USL procedeaza intocmai: lanseaza petitii online si anunta ca va strange semnaturi pentru suspendarea lui Traian Basescu, chemand in paralel oamenii sa iasa in strada. Liberalii au pregatit pentru joi, 19 ianuarie, un protest in Capitala. Numai ca, surpriza: anuntul incepuse sa circule pe net sub forma de teasing din 11 ianuarie.
Asta era cu o zi inaintea iesirii celor 4500 de oameni in strada la Targu Mures in semn de solidaritate fata de Raed Arafat. Mesajul raspandit via www.romanialiberala.ro suna asa la momentul cand a fost expediat prin mail-uri: "Esti roman liberal? Si noi. Atentie! Avem treaba impreuna...Mai sunt 8 zile..." Aceasta este una din probele indubitabile ca opozitia se pregatea inainte de gafele lui Traian Basescu, comise ulterior.
Cu alte cuvinte avem cel putin doua indicii importante ca USL pregatise minutios miscari de strada in ianuarie fara sa prevada ca insusi marele lor dusman, Traian Basescu, va turna la fix gaz pe focul social pe care se tot cazneau sa-l aprinda. Este ceea ce vedem astazi aplicarea "operatiunii complexe, etapizate, care inseamna inclusiv includerea societatii civile si populatiei?".
Probabil ca da. Lipsea un detonator, iar Traian Basescu a aprins fitilul, declansand neinspiratul razboi cu medicul Raed Arafat pe tema noii legi a sanatatii. Acest episod, care a generat solidarizari spontane cu Arafat, a incurajat opozitia sa treaca mai repede la actiune.
Stim astazi de la liderul PSD, Victor Ponta, ca ideea protestului din Capitala este a liberalilor, mai precis a lui liderului PNL Iasi, Relu Fenechiu. Ponta pare sa se delimiteze formal de proteste tocmai pentru a nu le stirbi legitimitatea: "A existat propunerea domnului Fenechiu (...). Eu am considerat că noi trebuie să îi lasăm pe oameni să îsi spuna punctul de vedere si am face mult mai bine să ne gândim si să îi ascultăm pe ei. (...) Dacă oamenii vor dori să iesim si noi pe stradă, o vom face, dar nu as vrea să ne grăbim în aceste lucruri, a spus liderul PSD citat de postul B1 TV.
Mobilizarea tinerilor liberali pe retelele de socializare, in special pe Facebook, face parte din scenariul lui Fenechiu. Tinta lor initiala pare sa fi fost mitingul programat pe 19 ianuarie, insa cum lucrurile s-au precipitat din cauza iesirii lui Traian Basescu, s-au adaptat din mers. A nu se intelege ca resping baza reala de nemultumire.
Am scris despre ea in textul De ce a fost invins Traian Basescu. Am remarcat inca de vineri, 13 ianuarie, ca profilul protestatarului este extrem de eterogen, parazitat politic. Aceasta impresie a devenit tot mai puternica in cursul zilei de duminica, cand protestele au degenerat in violente si nu ne-am lamurit nici astazi cine i-a adus pe ultrasii care aruncau cu bolovani, cu ce scop si de ce jandarmii pareau duminica, 15 ianuarie, depasiti de situatie in schimb au cazut in extrema cealalata luni, 16 ianuarie.
Am pus atunci in discutie profilul protestatarului si rezulta ca din miscarile astea, cernute prin sita, nu ramane mare lucru. Evident ca exista o un numar semnificativ mai mare de nemultumiti fata de anii trecuti, ca printre oamenii iesiti in strada vedem cu ochiul liber revoltatii neafiliati. Dar numarul lor pare totusi foarte mic, nesemnificativ chiar.
Numeroase relatari din teritoriu despre protestele organizate in alte orase din tara raporteaza cateva zeci, maxim cateva sute de oameni. Printre ei, presa locala identifica pe post de agitatori liderii opozitiei, liberali sau pesedisti, camuflati in oameni obisnuiti. In tara, imaginea de rascoala populara este alimentata masiv de opozitie.
Este dreptul ei sa faca asta, insa ce-mi displace profund la aceste proteste este tentativa ridicola a celor de la PSD si PNL de a insela aparentele, de a defila drept "simplii cetateni" in razboi cu "dictatura". Ca un detaliu semnificativ, la protestele din Capitala apare un personaj nelipsit: Rares Manescu, trezorierul PNL si omul de incredere a lui Crin Antonescu.
La fel de prezente in pesiaj sunt filialele PSD si PNL Ilfov. Exista, fara indoiala, destui nemultumiti printre protestatari. Sunt cei grav afectati de masurile anti-criza (taierii de salarii, concedieri) sau de pierderea unor privilegii, cum e cazul revolutionarilor nevoiti sa munceasca dupa 20 de ani de huzur pe banii statului.
Dar multi dintre acestia s-au saturat atat de Basescu si Boc, cat si de figurile jalnice ale opozitiei. Din acest motiv, in a treia zi de proteste, in Bucuresti si Cluj au rasunat lozinci impotriva establishmentului politic, de la stanga la dreapta si impotriva posturilor tv aferente: ""PSD -USL aceeasi minciuna e" sau "plecati, cu totii sunteti hoti" sau "Noi suntem poporul, nu televizorul".
Amintiti-va cum Dan Diaconescu, caricatura anti-sistem, a fost alungat, vineri, 13 noiembrie, din Piata Universitatii.
Avand toate aceste date pe masa si inca ceva informatii suplimentare, ne putem intreba ce vrea, de fapt, opozitia? Raspunsul e simplu si cunoscut: sa declanseze "revolutia", sa rastoarne "dictatura", sa puna presiune pe Guvern in speranta ca vor reusi sa obtina demisii, remanieri etc catarati pe creasta "valului popular" pe care au avut grija sa-l agite ceva mai sofisticat decat in anii trecuti.
Pe scurt, sa reputeze victorii pretioase in razboi cu puterea intr-un an electoral in care taberele politice sunt gata sa foloseasca toata munitia din dotare.
Opozitia a calculat, pesemne, ca n-are cum sa iasa prost din asta: imaginile cu oameni in strada, confruntari cu jandarmi, gaze lacrimogene, capete sparte, arestari etc subrezesc orice guvern. Insa ceva ma face sa cred ca protestele din aceste zile mitingul de joi, 18 ianuarie, sunt doar o repetitie generala.
Din cate aud, USL va investi mai multa energie pe 24 ianuarie, de ziua Unirii, zi cu o simbolistica aparte pe care opozitia va incerca sa o speculeze la maxim. In aceste momente de emotie (Ziua Unirii) resentimentele populare sunt mai usor de manipulat. Oamenii insisi par mai dispusi sa-si exprime nemultumirile, cum am vazut ca s-a intamplat in anii trecuti.
Insa acest joc perpetuu de-a revolutia comporta riscurile lui, oricat s-ar sofistica si rafina in timp. USL va elibera o parte din frustrarile populatiei, dar nu prea are cu ce sa umple orizontul de asteptare. Pe de alta parte, acest joc periculos poate justificat doar partial cu argumentul ca suntem in an electoral. Gesticulatia opozitiei arata deja multa iresponsabilitate.
Nu poti minti in ultimul hal in Parlamentul European, ca Victor Ponta, care prezinta cifre umflate (zeci de mii de oameni pe strazi) intr-o tentativa disperata de internationaliza criza sociala din Romania, inflamata, e drept, cu nesperata contributie a presedintelui Traian Basescu.
Cine plateste, in final, costurile economice inevitabile? La ce i-ar folosi cetateanului lovit de criza o tara scufundata in anarhie si protest continuu dupa modelul Greciei? Imaginile apocaliptice din Bucuresti vor avea, la o scara mai mica, efectul mineriadelor din anii 90 si vor tine la usa putinii investitori dispusi sa-si mai cheltuie banii in Romania. Din acest punct de vedere, care este contributia opozitiei la depasirea crizei?
De ce crede USL ca mai devreme sau mai tarziu lumea nu-i va intelege jocul riscant practicat azi, ca nu-l va sanciona, ca nu va deconta, mai spre toamna, nota de plata a unei distractii cam prea scumpe pentru o tara atat de saraca?
Dan Tapalaga
Ioan Rotundu
