Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Infracţiuni
Anunţuri
Fapt divers
Învăţământ
Sănătate
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Comentarii
Publicitate
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.7440 lei
1 USD = 4.1547 lei


Număr accesări
Astăzi:
952
De la 07 Ianuarie 2003
70545912

Ucraina, «Cernobâlul» românilor

  • 5 June 2012, 23:00
«Politica instituţiilor europene faţă de elita ucraineană trebuie să fie o «politică dură», inclusiv îngheţarea procesului de semnare şi ratificare a Acordului de asociere şa UE».
Citatul, destul de categoric, este dintr-o declaraţie în vigoare a ex-premierului ucrainean, Iu. Timoşenko, făcută în contextul încălcării drepturilor ei «la legitimă apărare». Ştim că a fost condamnată, stă închisă, că mai are pe rol câteva dosare, nu putem şti, însă, cu exactitate, dacă motivele pentru care a fost condamnată sunt politice (aşa după cum susţin unii) sau nu numai politice (după cum afirmă alţii) – acest lucru rămâne la discreţia anchetei şi instituţiilor de apărare a drepturilor omului.
Personal, în situaţia Iu. Timoşenko, mă gândesc, însă, la altceva. Încerc să-mi imaginez ce i se întâmplă, în condiţiile unei Ucraine absolutiste, acelui jumătate de milion de români/moldoveni din sudul şi nordul Ucrainei de azi, ca să nu mai vorbim de cei din aria transnistreană a reg. Odesa.
Dacă un ex-premier, care are în spate o biografie ca cea pe care o are, o relaţie pe plan internaţional ca cea pe care şi-a făcut-o (fiind la guvernare) şi un partid politic, reprezentat în Rada Supremă şi, cu toate astea, nu poate răzbate ca să-şi apere, elementar, nişte drepturi personale, ce li se întâmplă celor «500 de mii de netitulari», condamnaţi zilnic şi on-line doar pentru faptul că nu s-au născut ucraineni…
Liberii de ei. Şi condamnaţii de dînşii. Mulţi şi (de data asta din raţiuni exclusiv politice) separaţi. Şi nu doar geografic, ci şi identitar: ba că ar fi moldoveni, ba că sunt români, ba că nu trebuie să fie nici una nici alta. Şi, în plus, sancţionaţi — ce-i drept la libertate, dar mult mai dur decât în cazul doamnei ex-premier, pentru că sancţiunea pentru ei e fără termen de prescripţie.
Timoşenko, cel puţin, nu este discriminată etnic, nu i se impută şi nici nu i se impune apartenenţa la o etnie nenaturală, la recensăminte nu i se falsifică provenienţa, nu are probleme cu numele de botez, nu i se prigoneşte Limba, nu i se fură Istoria, nu i se încalcă drepturile religioase, nu este persecutată pentru relaţia cu patria-istorică şi, cu atât mai mult, nu este suspectată de «spionaj» în favoarea trecututlui sau prezentului ei identitar (în Ucraina a te declara român este egal cu a fi, în cel mai bun caz spion străin).
Paradoxul e că parte la tot acest «coşmar la libertate» — când te gândeşti, a fost, nu atât de demult, şi ea, doamna ex-premier. Vorba e că românii din Ucraina au mers la parlamentarele din 2002 şi prezidenţialele din 2004 cu partidele naţionaliste, fiind asiguraţi că puterea nouă va fi mai atentă la nevoile lor etno-identitare. Şi greşala a fost fatală. Cele mai multe restricţii pentru comunităţile româneşti s-au întâmplat tocmai în aceşti ani, sub guvernarea naţionalistă Iuşcenko-Timoşenko. Însă, ei nu au fost primii. Şi nici ultimii.
Tratate multe, efecte puţine
Procesul a continuat şi după ei. La ultimele prezidenţiale, Congresul Românilor din Ucraina şi alte câteva ONG-uri comunitare mai numeroase au semnat acord de sprijin electoral cu candidatul pe atunci şi preşedintele de azi, V. Ianukovici. Nu i s-a cerut lui Ianukovici nimic, în plus, decât respectarea elementară a legislaţiei naţionale cu privire la minorităţi.
Pentru zonele compact populate de români/moldoveni, ruşi şi maghiari Ianukovici se obliga să pună în aplicare Carta Europeană a Limbilor regionale sau minoritare. Ce-a urmat? Încercarea, cu întârziere, a Radei de a pune săptămâna trecută la vot acordarea statului de limbă regională limbii ruse?! (fără română şi maghiară) s-a terminat cu pumni şi sânge.
În 20 de ani de suveranitate a Ucrainei, Kievul nu şi-a respectat vizavi de minorităţi, în special cea românească, nici un angajament: nici pe plan naţional, nici pe plan bilateral cu România şi R. Moldova şi nici pe ralaţia cu comunitatea europeană.
Pentru a scoate românii de pe locul 3 în clasamentul etnic, numărul populaţiei româneşti a fost redus în 2004, printr-un recensământ camuflat, cu circa 30% (!), cei rămaşi sunt denaturalizaţi zilnic prin ucrainizarea omonimelor, absolvenţii şcolilor din România şi R. Moldova — discriminaţi pe criteriu profesional, relaţiile cu România şi R. Moldova – pe prima linie a securităţii, presa de limbă română redusă la tăcere, iar în regiunea Odesa exterminată total, librării şi biblioteci publice de carte românească — «0» iar cartea ajunsă din România şi R. Moldova sechestrată… toată toponimica ucrainizată, coresponenţa, emisiunile radio-tv (cu excepţia câtorva canale ruseşti şi mai puţine româneşti) doar în ucraineană, netitularii manipulaţi şi siliţi să-şi revadă identitatea, să-şi declare pruncii icraineni, să-şi dea copiii în şcoli ucrainenşti şi («spre binele copiilor»?!) chiar să treacă la comunicare în familie la ucraineană…
Nimic din ceea ce spun Tratatele bilaterale româno-ucrainene, moldo-ucrainene sau convenţiile internaţionale la compartimentul minorităţi nu se întâmplă în zonele româneşti. Şi nu doar româneşti.
Euroregiunile Dunărea de Jos şi Prurtul de Sus (pentru care Bucureştiul a renunţat, în Tratatul de Bază cu Kievul, la implicarea în text a Pactului Ribbentrop-Molotov) au devenit mostre ale unor înţelegeri moarte, relaţiile transfrontaliere la nivel de populaţie — «0», acordurile de cooperare pe domeniul educaţiei şi culturii cu Bucureştiul şi Chişinăul – castrate, şcolile de limbă română în scădere cu 80 la sută… Încă 4-5 ani şi ajungem la «0».
De la un an la altul, Ucraina se transformă tot mai mult într-un Cernobâl etno-spiritual pentru populaţia românească de aici. Conştient sau nu, Kievul se îneacă, uşor şi sigur, într-o fobie, care mai devreme sau mai tîrziu va aduce Ucraina exact acolo de unde a pornit: la condiţia de cnezat rusesc.
Stalin a trecut cu «lucrul» la Kiev
Timpul de după 1990 a trecut pe alături cu Ucraina. Ea a încremenit în epoca şovinismului velicoros şi a ideologiei stalinismului dogmatic şi agresiv, cu singura diferenţă că Stalin şi Beria nu mai stau la Moscova, ci la Kiev.
În loc să destalinizeze Ucraina, Kievul o stalinizează şi mai mult, cu singura excepţie, poate, că nu se împuşcă în români, aşa cum au făcut-o sovieticii la Fântâna Albă.
Ucrainenii deplâng «golodomorul», condamnă crimele regimului sovietic care s-au făcut în raport cu ei, cer compasiune şi, în acelaşi timp, fac aceleaşi crime în raport cu alţii.
Complicată psihologie. Mă gândesc aici, inclusiv la «cazul Timoşenko», care, fiind «sus» a condamnat crimele stalinismului dar a şi fost parte la noi nelejiuiri — etnocidul nu e o nelejiuire mai mică, decât genocidul, diferenţa e doar în metode. Însă, declaraţia Iuliei Timoşenko merită a fi reţinută, pentru că ea ştie ce cere: «o politică dură faţă de elita ucraineană» ar putea schimba comportamentul acestei «elite» şi faţă de minorităţi. Inclusiv sau, în primul rând, faţă de cea mai terorizată dintre ele: cea românească. Şi această lecţie ar fi una bună nu doar pentru Bruxelles, dar şi Bucureşti, şi Chişinău, şi Strasbourg şi chiar pentru Waschington.
Ziarul de Garda

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (0)]


Horoscop
Bancul zilei: Amantul lăudat
Laszlo Borbely consideră vizita lui Kover Laszloo ingerinţă brutală
Percheziţie la locuinţa fostului preşedinte al Băncii Vaticanului
Preşedintele Ungariei consideră Trianon un tratat nedrept si defetist
Cere demisia imediată a ministrului interimar al Educaţiei
Preşedintele Parlamentului ungar, Kover Laszlo, ar putea fi declarat persona non grata
Comunicat de presă – Nova Apaserv Botoşani
Comunicat de presa – Mişcarea pentru Botoşani
20 de tone de furaje distruse într-un incendiu la Vlăsineşti
Botoşăneni puşi în pericol de vecinii neglijenţi
Manoleasa: Boroleanu a descoperit că florile pot fi o frumoasă mită electorală
Dorohoi: S-a deschis incubatorul de afaceri
Accident la Răchiţi
Salarii mai mari pentru medicii rezidenţi
Bani puţini pentru mobilierul claselor pregătitoare
Se amână prescrierea medicamentelor pe reţete electronice
Ministrul Cepoi „răreşte” internările urgenţelor medicale
S-a ocupat personal de haremul lui Mazăre
Ioan Rotundu
Botoşani: Iazul de la Mănăstireni este secat de… interese ascunse
subvenţiile pe teren, însă, inundă buzunarele cuiva
Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi

Blogul lui Rotundu
Arhivă