Un evreu din Frumuşica, pionier al ziaristicii botoşănene

Absolut întâmplător, navigând pe internet în căutarea urmelor încastrate în începuturile ziaristicii botoşănene din secolul XIX, am descoperit pe site-ul Comunităţii Israelite din Botoşani numele cantorului şi publicistului A. Noel-Kohn, personaj relativ cunoscut în epocă, născut în 1884 în târgul Frumuşica, care, conform documentelor epocii, număra în acea perioadă 88 de familii, majoritatea angajate în sectorul comercial.
După absolvirea, probabil acasă, a claselor primare, îşi completează studiile gimnaziale şi liceale la Botoşani, oraş care cuprinde, în acel stadiu, cea mai mare comunitate israelită din Moldova, alături de Iaşi, şi în care rămâne până în 1920, când este numit cantor la Bucureşti. Interesat de numeroasele probleme ale emigranţilor evrei, aflaţi într-o puternică perioadă de migraţiune, redactează, din 1906 până în 1907, revista "Evreul rătăcitor” (după alte surse, „Rătăcitorul evreu") în completarea unei lungi serii de publicaţii similare apărute, pe plan local, în ultimele două decenii, în limbile ivrit („Haor”), idiş („Der idise wahter", „Die naie tait", „Or Hadas", „Herzl") şi română („Naţional”, „Adio”, „Dorul”, „Înfrăţirea” etc.).
Este o etapă relativ bună pentru presa evreiască botoşăneană, care, adresându-se unei minorităţi care include, la începutul noului secol, circa 10.000 de cetăţeni, urmează, după aproape un deceniu, unei perioade agitate, marcate de ample mişcări antisemite, soldate, ocazional, cu agresiuni şi chiar cu incendieri de sinagogi.
Cea mai reprezentativă lucrare a condeierului din etapa botoşăneană este piesa „Răzbunarea”, reprezentată în 1910 la Teatrul "Popovici" din Botoşani, unde se bucură de un succes consistent. În paralel cu activitatea de cantor, tipăreşte mai multe calendare româno-evreieşti, iar în 1940 realizează şi editează broşura „Der Hazan", considerată şi astăzi de referinţă în comunitatea din care face parte. (BPF)