Avocatul lui Florin Ţurcanu l-a informat că urmează judecata la fond şi că va fi necesar să-şi pregătească un cuvânt final. Bine ar fi să-şi toarne ţărână în cap ca să obţină mila judecătorilor şi să primească doar o condamnare mică, poate cu suspendare.
Ajuns acasă. Florin îşi frângea mâinile spunându-i neveste-si Roxana că nu ştie ce să le spună judecătorilor ca să-i înduplece să nu-l condamne.
- Culcă-te, adormi şi poate-ţi vine inspiraţia, deşi cred că ar fi o mare minune să fii tu în stare să legi două vorbe în faţa judecătorilor. Cioban ai fost, cioban eşti şi la oi ai să ajungi din nou că dacă te închid ăştia la mine nu mai ai ce căuta!
Sfios, Florin îşi trase pijamaua şi se băgă sub plapumă. Adormi aproape instantaneu că era obişnuit să adoarmă imediat ce punea capul pe pernă. Sforăia uşor.
Roxana se mai foi prin odaie şi se culcă şi ea blestemându-şi în gând ziua când a-a băgat prima oară în pat cu Florin. Credea atunci că va ajunge om mare şi ea va fi o doamnă de salon dar prostul n-a fost în stare să fie ceva de capul lui. Şi-a stricat viitorul încurcându-se cu un cioban care pe deasupra nici nu era aşa de gospodar cum se vorbeşte printre femei despre ciobani.
Cât o fi dormit Florin nu se ştie dar la un moment dat visă că se ducea la proces. În faţa tribunalului îl aşteptau reporterii şi cameramanii care l-au luat cu asalt. Îmbrăcat la patru ace, Florin le spuse că va da lovitura. A pregătit un discurs care să-i facă pe judecători să-l aplaude. După care intră în sala de judecată şi se aşeză pe partea avocaţilor.
Un tinerel în robă de avocat, care habar nu avea cine este, l-a atenţionat să se ridice că acolo stau avocaţii şi nu părţile în proces. S-a mutat Florin pe o bancă mai în spate şi şi-a umflat pieptul, aşteptând nerăbdător să i se dea ultimul cuvânt.
Îi veni rândul iar el îşi începu discursul, adoptând o mimă de regret profund şi dezamăgire:
Domnule preşedinte,
Onorată asistenţă,
Cu ani în urmă eram în satul mei un vrednic gospodar, oier din tată-n fiu, cu părinţi bogaţi şi respectaţi. Munceam cu drag la stâna familiei, o iubeam pe Maura, nevastă-mea, îmi iubeam copii şi-i salutam respectuos pe cei mai în vârstă.
Dar într-o zi veni la poarta noastră consăteanul Corneliu Popescu, liberal de frunte pe la Botoşani. Mi-a băgat în cap faptul că un băiat aşa deştept ca mine, cu bani la teşcherea, ar trebui să se bage în politică şi să-şi făurească un viitor de domn.
Nimeni în familie nu mi-a spus vreodată că sunt deştept. Nici nevastă-mea Maura. Dar dacă am auzit aceste vorbe măgulitoare din gura domnului profesor Popescu, mi-am zis că aşa o fi şi m-am apucat de politică.
M-au făcut viceprimar la mine în comună şi am descoperit că funcţia îşi deschide alte uşi, că altfel te respectă oamenii. Am văzut la şefii mei din PNL Botoşani cum se pun la cale afaceri care-ţi aduc bani frumoşi şi am început şi eu să fac la Suliţa la fel. Când au aflat cei de la Botoşani m-au lăudat şi mi-au prezis că voi ajunge sus de tot.
Lăudat în şedinţele de la Botoşani, cei de prin judeţ se puneau bine cu mine spunându-mi că le voi fi un viitor şef. Am început să cred şi eu că sunt deştept şi că sunt bun de şef. Am făcut tot ce am văzut la nai marii în funcţie ca mine şi am descoperit că sunt pe drumul cel bun, adică urc în ierarhie.
Am cunoscut-o apoi pe Roxana care mă copleşea cu laude şi-mi făcea ochi dulci. Într-o zi m-a invitat la ea şi de atunci ne-am înţeles să colaborăm şi să-l dăm jos pe şeful partidului ca să-i iau locul. Roxana se cunoştea cu cei din judeţ aşa că i-a instruit cum să mă susţină şi am ajuns şef.
La Bucureşti am descoperit că în politică principalul scop este să ajungi la banii publici din care, dacă eşti băiat deştept, te poţi înfrupta cât pofteşti. Cei din jur îmi spuneau că sunt deştept, aşa că am început şi eu să caut să ajung la banii publici.
Şef fiind, am pus ordine în partid. Cine nu cotiza la mine era repede dat afară. Aşa făceau toţi şefii de partid. Şi eu am cotizat până să ajung şef. Practic mi-am cumpărat pas cu pas avansarea iar acum venise timpul să recuperez ce-am investit. La aşa ceva Roxana se pricepea mai bine ca mine. Ea îmi spunea pe cine să-l tapez de bani.
Ca deputat nu m-am pricopsit prea mult. Acolo, în Parlament, sunt mulţi profesionişti în a dibui cum să ajungi la banii statului. Aveau experienţă în domeniu. La început priveam cum se scuipau între ei şi nu-mi venea a crede cât de bătăioşi sunt. Numai că seara îi vedeam pe la restaurant la aceiaşi masă, râzând şi punând la cale noi afaceri. Pe mine nu m-au primit în gaşca lor spunându-mi că sunt prea crud. Să prind mai întâi şmecheria şi mai târziu o să-mi facă şi mie parte.
Mi-am dat seama că eram prea mic pentru treburi aşa de înalte şi am ales să revin la Botoşani. Aşa am ajuns preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, funcţie care mi-a deschis calea spre banii publici. Am furat, cum am văzut la cei care m-au primit în branşa lor, dar eu, domnule preşedinte, am furat cu mult bun simţ că sunt băiat de ţăran şi educat în spiritul respectului pentru banul muncit.
M-au dat în gât tot ai mei. Ştiam eu din cele văzute că nu de oamenii legii trebuie să te temi mai mult, ci de cei din jurul tău cu care împarţi prada. De fiecare dată se va găsi un nemulţumit care să vrea mai mult şi atunci te bagă în penal.
Cei care m-au reclamat sunt mai hoţi ca mine dar eu sunt acum judecat şi ei fură în continuare cu cei care mi-au luat locul.
Domnule preşedinte, onorată asistenţă, eram un băiat cuminte şi tată bun dar mi-au smintit minţile politicienii şi m-au făcut să fiu ca ei. Vreau să redevin din nou om la locul meu, tată iubitor de familie, iubitor de animale şi să-mi respect din nou bătrânii satului. Dacă mă veţi trimite după gratii voi deveni şi mai rău, pentru că în închisoare, spun politicienii care au trecut pe acolo, înveţi lucruri minunate şi extrem de folositoare pentru cariera de politician.
Eu nu mai vreau să fiu politician. Vreau acasă, vreau să fiu din nou om cinstit. Ajutaţi-mă! O să mă întorc la fosta nevastă Maura! Maura! Maura!..
Rostind cu voce tare numele fostei soţii, o trezi pe Roxana care-i dădu un ghiont puternic de-l trezi ;i pe el.
- Ce faci neisprăvitule, mă înşeli în somn cu fota nevastă? Blegul dracului, de te-ar închide mai repede!
După care se întoarse cu spatele şi adormi. Florin oftă adânc şi cugeta că a avut un vis frumos dar care s-a sfârşit prost. Îi dădu lacrimile!
Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea,
multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.
dar starneste temeri legate de efectele pe termen lung
