Istoria de după paşoptişti n-a fost prea generoasă cu noi şi ne-a supus în repetate rânduri la grele încercări de a ne destrăma unitatea de popor, însă le-am răzbit pe toate, chiar dacă uneori jertfele umane au fost uriaşe.
Numai că, de această dată, ura şi dezbinarea bine însămânţară în conştiinţa unora dintre noi de către cei dornici să ne vadă dispăruţi de pe harta lumii, uneltele acestor duşmani făurite chiar din rândul a lor noştri, au devenit mai periculoase ca oricând, mai ales că lupta nu se duce cu mijloacele clasice ci cu ajutorul inteligenţei artificiale.
Construită să privească duşmanul în faţă, fizic, conştiinţa noastră este acum modelată să accepte virtualul, pseudoînvăţăturile unor profitori şi impostori în dauna raţiunii umane care, până acum, a reuşit să ne apere de relele semenilor noştri dornici de putere şi bogăţii.
Ce raţiune umană pot avea cei care şi-au dat votul pentru a fi conduşi, reprezentaţi în faţa lumii, de un şef de galerie de stadion, un golan cu manifestări clare de mafiot, un demagog impostor care, crezându-se deja şeful suprem al românilor, a declarat clar că puterea pe care o va primi nu va fi a sa, ci a mentorului său Călin Georgescu, un cretin de o idioţenie unică?
Votul lor n-a fost unul al raţiunii, al responsabilităţii sociale, ci un vot al urii pe insuccesele din viaţa personală, un vot al răzbunării pe cei ce au pe principiul să mioară şi capra vecinului.
Deja ne-am înscris pe drumul dezastrului economic şi social. Voturile date lui Simion au adus românilor muncitori, oneşti şi de bună credinţă mari probleme financiare: devalorizarea leului, dobânzi bancare tot mai mari, spectrul şomajului, devalorizarea accelerată a economiilor din bănci iar străvezia foametei devine tot mai vizibilă
De aceste molime sociale nu vor scăpa nici votanţii lui Simion. Dimpotrivă, ei vor fi cei mai afectaţi. O fi oare o coincidenţă cifra de 40% dintre români că sunt analfabeţi funcţionali cu cifra de 40% votanţii lui Simion?
Cheia răspunsului pare să ne fi fost oferită cu mai bine de 100 de ani în urmă de către Ion Creangă în povestioara Prostia omenească. Dacă şi duminică, 18 mai, vom vota la fel, atunci ne vom întoarce în negura vremurilor trecute ca să afle şi tinerii de astăzi cum au trăit bunicii şi părinţii lor sub binecuvântarea fraţilor sovietici, prieteni de nădejde în a ne păstra sub pază severă tezaurul ţării încredinţat în anul 1916 constând în câteva sute de tone de aur.
Înţelepciunea rusească pe care Georgescu ne-o promite constă în faptul că ruşii ce iau nu mai dau înapoi, iar pe unde ajung nu mai pleacă. Votanţii lui Simon râvnesc după i aşa înţelepciune. Părerea mea!