Băsescule, te iert de toate, dar pentru asta nu!

Urmărind la televizor noile aventuri ale marinarului debarcat de pe nava „Cotroceni”, am observat ceva ce m-a supărat rău. Atât de rău, încât mi-am zis să-l iert pe Băsescu de toate, numai de ce-am văzut în aceste zile pe la mitingurile sale, nu. Îl iert de toate minciunele spuse, inclusiv de ultima, cu depunerea demisiei. Dacă tot „Minciuna stă cu regele la masă”, de n-ar face casă bună şi cu un pârlit de preşedinte al românilor?! Îl iert şi de diversiunea cu „Băieţii deştepţi”, deşi factura la lumină mi-a venit la preţ majorat, iar cei de la Alro, graţie lui Stolojan, toacă energia la preţ de „nicevo”. Îl iert şi pentru infracţiunea de a se fi urcat băut la volan, sub camerele de filmat ale televiunilor naţionale, să-i vadă toată ţara isprava. Nu-l acuz nici pentru faptul că şi-a înjurat consilierii, primul plecat fiind Pleşu, care, cu fineţe culturală, i-a trântit uşa cu o mişcare scurtă şi i-a răspuns în culorile picturilor bizantine „Ba pe-a mă-ti!”
Nici măcar că a deturnat voinţa electoratului, numindu-l premier pe Tăricenu, fapt recunoscut cu nonşalanţă, nu-l acuz. Că le-a creat insomnii judecătorilor de la Curtea Constituţională, fluturându-le fragmente din prodigioasa lor activitate de poliţie politică din perioada lui Ceauşescu, chiar îl felicit. Să-şi mai spele şi ei pantalonii, nu numai simplii cetăţeni ce s-aleg cu o dreptate constituţională precum triunghiul scalen din geometrie, iar în emoţiile aşteptării verdictului nu mai prind rând la WC. Repet (trebuie să recunosc că n-am accentul marinarului, care de la orice microfon strig㠄repet”, de parcă toţi românii ar suferi de amnezie, numai el nu), îl iert de toate greşelile trecute, prezente şi încă vreo sută de acum înainte, toate constituţionale, ca să nu iasă vorbe din partea opoziţiei.
Dar nu pot să-l iert de ce-am văzut la adunările populare organizate în cinstea reîmbarcării sale. Mă refer la acei cetăţeni oneşti, bătrâiori, la acele doamne cu ridurile bătrâneţii acoperite cu fard, la boschetari, la mitingiştii de profesie, la acele doamne frigide care susţin că reprezintă societatea civilă (Doamne, apără-ne de astfel de reprezentante) pe care din 1990 încoace i-am văzut pe post de susţinători ai lui Iliescu. Altfel spus, preşedintele suspendat i-a luat lui Iliescu electoratul, că tot nu-l mai poate ajuta la nimic. Ei bine, asta nu pot să i-o iert lui Băsescu! Cum, Băsescu, eroul nostru naţional care a condamnat comunismul este acum susţinut de aceeaşi comunişti? Garantez 100% că toţi cei care vin la mitingurile lui Băsescu au acasă, sub grindă sau după icoană, păstrat carnetul roşu de membru al PCR. Cu fanatismul cu care l-au susţinut pe Iliescu ani la rând, îl susţin acum pe Băsescu.
Ce-i împinge pe aceşti sacrificaţi ai tranziţiei să urce la bordul navei lui Băsescu, navă aflat în prag de scufundare? Disperarea! Iată de ce nu pot să i-o iert lui Băsescu. A ademenit nişte oameni disperaţi, pe care-i manipulează în fel şi chip, şi pe care-i va abandona în primul port, dacă nava sa îşi va regăsi cap compasul. Acesta-i adevăratul caracter al lui Băsescu. Iar eu nu pot să-l iert pentru această ultimă dramă, creată cu mult sadism românilor neajutoraţi, a căror voci sună mai mult ca un ecou al morţii, decât ca argument de revigorare a unui marinar răspuns de tăria romului şi a sifilisului luat de prin speluncile porturilor depravate.