Când eram mic, obişnuiam să ne gratulăm, colegi de şcoală fiind, cu fel de fel de epitete ce făceau referire la nume de animale. Cei mai slabi în clanţă şi cu cunoştinţe reduse de zoologie epuizau repede repertoriul animalelor cunoscute, după care recurgeau la strigătura salvatoare: Cine spune, ăla e! Nici bine nu l-au târnosit cititorii Jurnalului cu inovaţia de a pensiona taximetrele mai vechi de şase ani, că vicele Ghiorghiţă s-a gândit să interzică transportul uman în maxi taxi mai vechi de zece ani, acestea urmând a transporta probabil tot animale. Dorinţele vicelui par ciudate, dacă avem în vedere că nu-i treaba sa protecţia consumatorului, adică să stabilească primăria până la ce vârste au voie să circule taximetrele sau maxi taxi. Zic gurile rele că s-ar pune la cale oarece drum liber unui alt patron de taxi, agreat prin instituţia unde viceprimarul a ajuns graţie votului botoşănenilor.
Şi iar mă văd nevoit să explic dorinţele vicelui prin scrierile universale. Există în Soldatul Sjvek a lui Jaroslav Hasek un fragment de neuitat. Devenit ordonanţă la un ofiţer, acesta a fost chemat la cazarmă. Cum între timp trebuia să-l viziteze amica, îi dă ordin lui Sjvek să-i satisfacă toate dorinţele. Amica soseşte şi, foarte ţâfnoasă, îl pune pe Sjvek să scuture aşternutul de pe pat, să şteargă praful, să spele pe jos, după care i-a solicitat să-i pregătească o friptură şi să-i desfacă o sticlă cu vin. A mâncat tipa şi-a băut vinul, după care l-a privit lung pe Sjvek şi i-a ordonat să se dezbrace şi să intre sub plapumă. Când s-a întors locotenentul, Sjvek a putut raporta că i-a îndeplinit toate dorinţele.
- A avut multe dorinţe? Întrebă locotenentul.
- Multe, dar obişnuite, numai una mai specială, răspunse ordonanţa.
- Şi te-ai descurcat? Întrebă locotenentul grijuliu.
- M-am descurcat, să trăiţi, de vreme ce mi-a mulţumit!
Analizate printre rânduri, dorinţele viceprimarului par a-l situa pe post de ordonanţă a cuiva, de unde şi bănuiala că rolul locotenentului l-ar juca un patron de taxi. Numai că eu nu cred că vicele va reuşi să-i raporteze că i-a îndeplinit toate dorinţele. Şi ştiţi de ce? Pentru că dorinţele viceprimarului trebuie votate de către consilierii municipali. Iar consilierii n-au dat semne că ar îmbrăţişa astfel de dorinţe, mai ales că ele vin de la viceprimarul care a dat oraşului ditamai gogoloiul, simbol al ilegalităţilor comise de numărul doi în administraţia publică locală. E drept, în loc să fie demolat, gogoloiul lui Ghiorghiţă a fost transformat într-un băruleţ simpatic, ce-i aduce o chirie lunară, spun răspândacii, măsurată în peste o mie de euro. Mai mârâie consilierii că, prin aceste propuneri, Ghiorghiţă vrea să intre în graţiile botoşănenilor pentru a-şi asigura voturi, ca la viitoarele alegeri să ne fie primar. Nobilă aspiraţie! Să-i ajute Dumnezeu!