Dragă domnule deputat, dar cu noi cum rămâne?

Vineri, 10 noiembrie, fruntaşii democraţi s-au urcat boiereşte în maşinile de lux şi nu s-au oprit decât la Tulbureni, un cartier al Botoşanilor, presărat cu vile cochete, înconjurate discret de bordeiele celor săraci. La aceşti săraci le-a fost gândul de bine al democraţilor. Lor le-au împărţit pachete cu de-ale gurii. Nu la toţi, că-s mulţi, şi n-au chiar aşa mare dare de mână pentru toţi săracii. Au dat la câţiva, cât să poată presa să imortalizeze gestul social al liderilor partidului de guvernământ. Gestul democraţilor nu este virgin în mărinimia lui. Cu ceva timp în urmă au mai dăruit astfel de pachete săracilor. E drept, că pe lângă cârcotaşul de faţă s-a mai găsit unul din rândul cititorilor, care a criticat gestul de partid prin aceea că a dat săracilor peştele, în loc să le dea undiţa cu care să-i înveţe a pescui. Lătrături de câine la caravana care trece, nimic altceva, şi-au spus cei din PD, luând act de respectivul comentariu. Gelozie din partea celorlalte partide, care în loc să fie preocupaţi de protecţia socială a săracilor, caută soluţii să pună gabja pe putere, aş cârcoti eu. După ce înaintaşii PD-ului şi-au peticit imaginea publică cu acele pungi împărţite săracilor din Tulbureni, plin de sine, întâistătătorul partidului şi totodată trimisul nostru în Parlamentul României, deputatul Radu Drăguş ne-a anunţat că, gata cu protecţia socială pe la Botoşani. Demnitatea sa are preocupări mai înalte. De exemplu, a aflat că prin Italia hălăduiesc fără documente legale vreo 650 mii de români. Nu ştie câţi dintre aceştia-s botoşăneni, dar n-are importanţă. El, deputatul Drăguş, şi-a propus să le asigure protecţie faţă de tratamentul sălbatic la care-i supun autorităţile italiene, ce le sapă şanţuri în cale sau ridică ziduri înalte. Pentru a-şi atinge scopul, îşi va sacrifica viaţa de familie şi politică din ţară şi se va muta cu cortul, pardon, cu biroul, în Italia. Degeaba m-am scărpinat cu peniţa tocului în vârful capului, de-a şiruit cerneala până după urechi, că tot n-am descâlcit cimilitura lui Drăguş. De ce vrea el să moară de grija corturarilor din Italia, pe când poate muri de-o mie de ori mai liniştit de grija celor rămaşi acasă, că motive sunt, slavă Domnului? Încurcate-s căile Domnului prin politica românească, iar prin PD îs întortocheate de-a binelea.