Ziua de astăzi, (n.r. ieri, pentru cei care vor citi comentariul duminică) sâmbătă 25 noiembrie 2006, este marcată de un eveniment politic boit în roşu, adică de conferinţa judeţeană a PSD. Social-democraţii s-au adunat să decidă dacă-l vor susţine pe Prostănac, cum l-a numit Iliescu pe Mircea Geoană, sau schimbă foaia, adică dau votul unuia mai şmecher, cum ar fi Oprescu, de exemplu. Vocile roşii şuşotesc că ordinul primit de la preşedintele Conţac sună ca votul să-i fie dat lui Geoană. Normal, de vreme ce Geoană, când a fost ales preşedintele PSD, s-a bucurat de larga susţinere politică a preşedintelui botoşănean, care i-a tras preşul lui Iliescu, deşi până atunci îi ţinuse poza pe post de icoană ateistă. Nu ştiu de ce, dar luând act că, la Bucureşti, Vanghele îl va susţine tot pe Geoană, mi-a apărut în faţa ochilor cunoscuta imaginea biblică a răstignirii. L-am văzut prin străveziul nor fantomatic pe Mircea Geoană, susţinut de braţe, la stânga de Vanghele şi la dreapta de Conţac. Îmi vine peste putinţă să-l compar pe Geoană cu fiul Domnului, fie şi imaginativ, deşi cei care-l flanchează joacă perfect rolul celorlalte două mult hulite personaje biblice. Şi ştiţi de ce nu-l pot compara pe Geoană cu eroul biblic? Pentru că el riscă să fie răstignit la Congresul PSD din decembrie, din funcţia de preşedinte, fără putinţa de a mai reînvia. De n-o va face adunătura publică din sala congresului, scena biblică va fi reconstituită cu sprijinul lui Băsescu, aflat în rolul lui Pilat din Pont, deşi i se potriveşte mai bine cel al lui Machiaveli.
Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea,
multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.