N-am găsit nici un şmecher care să mă fraierească cu vreo mâţă de miel şi să-mi ia banul. Aşa că am început a-mi pleoşti ochii la tarabele pe care se odihneau, sfrijite de iarnă, nişte căcăreze de legume, simbol al „revoluţiei europeane” prin agricultura românească. Deodată am rămas cu gura căscată. Pe una din tarabe, o madamă cam înţepată, vindea nişte cutioare lunguieţe pe care scria negru pe alb „canabis” şi „opiu”. Măi, să fie! îmi zic în sine şi-mi fac curaj;
- Doamnă, în cutioarele astea stă ambalat ce scrie pe ele, adică canabis şi opiu?
- Da, domnule, ce mă tot întrebi. Dacă ţi-i a cumpăra, cumpără. Costă 1,5 lei cutia. La magazinul de pe Unirii costă 2 lei, îi mai scump.
Am luat o cutie de canabis şi una de opiu. Le-am dosit bine, de teamă să nu mă zăpsească vreun poliţist comunitar sau de proximitate. M-am dus glonţ acasă şi am desfăcut canabisul. Erau beţişoare de fumegat în casă. Am aprins unul, am deschis televizorul şi m-am aşezat să respir mirosul ce se răspândea prin cameră. Nu ştiu cum se făcu, dar pe ecran apăru godacul de la Interne, ministrul Vasile Blaga. M-a uimit omul.
Cu calm şi răbdare încerca să-i lămurească pe reporteri că el n-a contrasemnat ordonanţa lui Tăriceanu din raţiuni de partid, dar de aplicat o aplică şi-o va respecta cu sfinţenie. Deja dăduse zvon în ţară că alegerile la europarlamentare s-au amânat, iar toată suflarea din administraţia publică să tragă pe dreapta. Mai spunea Blaga că dacă premierul va forma un guvern fără pedişti, iar Parlamentul îl va vota, el, ca democrat ce este, va respecta voinţa parlamentarilor.
Priveam, ascultam şi mă minunam. Nu mai era acel ministru, cu ochii învăscuţi în grăsime, care, cu numai o zi în urmă perora orgolios că el nu va respecta nimic din ce va hotărî premierul. Între timp în toată camera mirosea a cânepă indiană, parcă levitam, mă aflam în starea de imponderabilitate a astronauţilor. Simţeam nevoia de a face ceva nobil, neobişnuit, un gest frumos şi uman, aşa că „M-am răzgândit, Blaga nu face parte din familia godacilor”.
Şi, acum, o recomandare: Or fi ele beţişoare de canabis, dar să ştiţi că fumul lor vă poartă spre al nouălea cer. Dacă nu credeţi, încercaţi! Cu siguranţă vezi constata că preşedintele Conţac este cel mai iubit dintre botoşăneni.