Una dintre cele mai controversate măsuri anunţate e aceea cu bursele elevilor şi studenţilor. Să se dea doar celor care au peste nota 9, dar în urmaunui examen de verificare. Vai, sărmanul elev! Sărmanul profesor! Păi ce, de acum nu mai merge cu note „de suflet”? Cum să-şi piardă bursa studentul care, de fapt, a fost împins cu nota-n cârcă doar ca să nu rămână facultăţile fără obiectul muncii?
Ce să înţelegem, că sistemul educaţional a devenit un simulacru şi că profesorii au devenit contabili de stipendii nemeritate? Ei bine, da. Asta vrea să scoată la iveală Bolojan. Și bine face.
Apoi, toţi bugetarii care acum strigă că „fără sporuri le e viaţa în pericol” sunt aceiaşi care şi-au cumpărat posturile cu mii de euro. Dacă era atât de riscant şi greu, de ce-au plătit să intre în sistem? Întrebare simplă, la care răspunsul lor constă în proteste şi jigniri.
În Coreea de Sud, cetăţenii şi-au donat bijuteriile ca să-şi salveze ţara de faliment. În România, poporul vrea să primească în continuare bani de nicăieri. Din buzunarul cui? Nu contează, să li se dea! Românul care acum iese în stradă pentru că „li se ia” e acelaşi care, când se „dădea” cu nemiluita, tăcea complice.
Iar sindicatele, aceste fabrici de presiune electorală, şi-au adus aportul la prăbuşirea economică. Au şantajat, au ameninţat, au cerut. Acum, când vine vremea răspunderii, dau vina pe guvern. Poate e momentul să-i întrebăm: ce propuneri realiste aveţi, domnilor lideri?
Mai mult: dacă bugetarii ies în stradă la miezul zilei, înseamnă că nu sunt chiar aşa de ocupaţi. Poate că tocmai ăştia ar trebui reduşi primii, că se pare că au prea mult timp liber. Administraţiile locale, pline de funcţii fără rost şi viceprimari plătiţi de la buget, se plâng acum că nu mai pot susţine salariile. Păi să le susţină din ce produc! Nu din banii veniţi cu traista de la Bucureşti!
Pe la noi, prin Botoşani, e plin de exemple. UAT-uri precum Adăşeni, Blândeşti, Coşula, Ripiceni, Dimăcheni etc. care abia-şi ţin luminile aprinse au posturi inventate cu duiumul. Să vedem câţi vor mai rămâne în picioare când premierul va închide robinetul risipei.
Și totuşi, cu toate protestele, cu toată minciuna şi ipocrizia sistemului, eu cred că Ilie Bolojan va rezista. A demonstrat la Oradea şi la Consiliul Judeţean Bihor că poate. A făcut ordine unde alţii se încurcau în promisiuni. Are o calitate rară în politica românească: nu caută să fie iubit, ci eficient.
Va fi greu. Va fi dureros, dar e singura cale. România nu mai are rezerve. Nici de bani, nici de răbdare. Și dacă nu acum, atunci când?
Premierul Bolojan n-are voie să dea înapoi. Iar noi, cei care vrem o ţară normală, trebuie să înţelegem că disciplina financiară nu e un moft, ci o salvare.
Dacă şi de data asta înving zgomotul străzii şi lacrimile de bugetar, atunci n-avem decât să ne pregătim pentru colaps. Dar dacă Bolojan rezistă, poate că mai avem o şansă.Una mică. Dar reală. Părerea mea!
Ioan Mamaische
