Vineri, săptămâna trecută, am fost sunat de către primarul municipiului Botoşani Cătălin Flutur să-mi spună că cele scrise despre parcarea de sub zidul Mănăstirii Popăuţi nu sunt adevărate în totalitate.
A ţinut primarul să-mi precizeze că acea bucată de stradă pe care eu am considerat-o un apendice al străzii Hatman Arbore nu are regim public şi nu este luată în evidenţele primăriei iar apendicele nu se numeşte Hatman Arbore.
Apoi, i s-a plâns stareţul că parcarea este ocupată de un anume Butnaru care face comerţ cu maşini second-hand. Aduce maşini de prin Germania şi le depune în parcare până la vânzare.
Iar stareţul şi-a motivat cererea de a administra mănăstirea parcarea prin faptul că nu au unde parca maşinile cei care vin la slujba de dimineaţă şi de noapte.
A mai susţinut Flutur că locuitorii din zonă pot concesiona câte un loc de parcare de la stareţ.
Cele afirmate de primar sunt de fapt motivele invocate de stareţul arhimandrit Ioan Harpa. Dacă cele spuse de primar corespund realităţii, atunci el se contrazice grav.
Este adevărat că acea porţiune de stradă nu s-a realizat pe teren public ci prin bucăţile de teren cedate din proprietatea lor de către locatarii vecini mănăstirii. Mănăstirea şi-a ridicat zidul de împrejmuire chiar pe hotarul vechi, aşa că locatarii au fost nevoiţi să-şi rezolve singuri calea de acces. Prin faptul că strada nu este în evidenţele primăriei, de fapt Flutur recunoaşte că nu are drept de autoritate asupra străzii. Şi, atunci, firesc apare întrebarea în ce calitate i-a cedat parcarea stareţului?
Dar pe acest apendice de stradă este pusă tăbliţa care indică că se numeşte Hatman Arbore iar casele sunt numerotate ca fiind pe această stradă. Aşa stând lucrurile, stareţul a fost făcut stăpân peste o parcare asupra căreia nu are niciun drept legal sau de altă natură.
Nu este reală nici afirmaţia că un anume Butnaru comercializează maşini second-hand şi ocupă parcarea. Omul are o camionetă cu platformă cu care-şi câştigă existenţa. Iar camioneta o parchează la poarta sa şi nu a mănăstirii. De ce să concesioneze el loc de la stareţ, n-are logică. Cum n-are logică ca primăria să-i dea stareţului parcarea ca el s-o concesioneze contra cost. Corect este ca primăria să concesioneze locurile, inclusiv pentru mănăstire, iar banii să intre la bugetul local.
Tare mă tem că Flutur tocmai s-a pricopsit cu o nouă belea prin a ceda parcarea mănăstirii. Vor apărea reclamaţii şi nu-i va fi uşor să se apere.
Dar am mai descoperit o breşă în comportamentul primarului. El a recunoscut că a participat la slujbele de dimineaţă ale stareţului Harpa. Trag concluzia că Flutur este o potenţială victimă a stareţului. A mirosit stareţul că Flutur trece printr-un mare necaz cu dosarul aflat pe rol la Tribunalul Botoşani legat de redevenţa de la Mall şi a pipăit că-i rost de pricopseală. Deocamdată s-a pricopsit cu parcarea. Ce va mai urma?
I-am recomandat lui Flutur, pe care-l cunosc de peste 20 de ani şi-l apreciez pentru verticalitatea sa, să nu se lase pradă feţelor bisericeşti, să nu caute rezolvarea necazului pe la preoţi şi stareţi pentru că riscă să aibă un sfârşit trist.
Îi amintesc lui Flutur că şi Mihai Balan, cel care a construit sediul Tribunalului şi primele blocuri ANL la Cişmea, atunci când a dat de necaz s-a orientat spre biserică şi acum putrezeşte în mormânt. La fel a sfârşit şi Corneliu Văculişteanu iar munca sa de-o viaţă este acum în proprietatea stareţului Harpa.
Dumitru Amişculesei, care a făcut donaţii consistente la biserici, este acum după gratii. Constantin Cuciureanu, care avea rând de preoţi la uşă să le dea bani, a ajuns după gratii şi a stat câţiva ani.
Florin Ţurcanu, care cât a fost preşedintele CJ a orientat mulţi vani spre biserici, stă acum cu un picior în libertate şi cu unul după gratii. Singurul care s-a deşteptat, dar nu l-a timp, şi nu s-a mai lăsat spoliat a fost Constantin Conţac. Când n-a mai dat bani celor de la Sc hit Vorona, stareţul de acolo l-a afurisit la slujbe. N-a scăpat nici Conţac de puşcărie, deşi s-a dovedit nevinovăţia sa, iar Statul Român, care a pierdut procesul la CEDO, a motivat condamnarea lui Conţac pe motiv că acesta nu s-a apărat suficient.
Cu dosarul său aflat pe rolul instanţei de judecată Flutur este într-o situaţie similară celei în care s-a aflat Conţac. Este nevinovat dar riscă să fie condamnat dacă nu se va apăra. Rugăciunile la biserică şi prostiile îndrugate de preoţi nu înlocuiesc ştiinţa avocatului. Procurorul de şedinţă i-l va acuza fără să-i pese de rugăciunile lui sau de daniile către preoţi.
Flutur să facă bine şi să se concentreze pe o apărare fundamentată pe norme juridice în vigoare şi să lase leacurile popeşti pe seama ignoranţilor şi a muierilor care acum poartă doliu după aventurile amoroase din tinereţe.
Cât despre modul în care s-a procedat cu parcarea, stareţul Harpa a mai dat o dovadă de fariseism şi avariţie. N-a cerut parcarea pentru a dezvolta turismul la biserica lui Ştefan cel Mare, a cerut-o pentru a mai scoate ceva bani pe seama ei.