Pentru că încă din 2013 am scris cu mare lux de amănunte (și pe HotNews și în Viața Medicală alături de colegii Dan Mihalache și Aurel Marin) cum România stă pe această bombă microbiană care ticăie. Am scris atunci despre cum spitalele românești falsifică aceste date, despre cum unii șefi de clinici făceau presiuni să nu mai scriem despre asta, despre cum unele laboratoare private falsificau rezultatele analizelor ca să mai câștige un ban, iar Ministerul Sănătății închidea ochii la toate. Rând pe rând, miniștrii Sănătății din ultimii patru ani au închis ochii.
Au îndrăznit atunci să vorbească public (ar face-o și acum și le mulțumesc) mai mulți medici de la Institutul Matei Balș. Înalți oficiali europeni au vorbit despre cât de gravă este situația din România. Ca jurnaliști ne așteptam ca povestea să stârnească o furtună. Dar nu s-a întâmplat.
Marile talkshow-uri ale telenațiunii erau ocupate pe atunci cu altele: Băsescu se războia cu Ponta, Udrea cu Gabi Firea, Dan Voiculescu lupta împotriva dictaturii. Trebuia să înțelegem că lucruri prea importante se petreceau, era agenda publică încărcată, cine mai avea timp de prostii din astea?
Dar pacienții români mureau din cauza acestor infecții intraspitalicești și atunci, înainte de #Colectiv. Pacienții cu arsuri aveau probleme majore și pe atunci, înainte de #Colectiv. Și nu doar ei, și cei cu alte patologii, mulți, mulți, pentru că suntem țara europeană cu cei mai rezistenți microbi la tratamente și cu cele mai puține spitale pregătite să controleze astfel de infecții.
A fost nevoie de o hecatombă tragică ca cea din Colectiv pentru ca "agenda publică" să se elibereze, în sfârșit. Să mă iertați, dar astăzi nu sunt mândru deloc că fac parte din specia umană. Să mă iertați că spun asta și să mă înțelegeți...