30 noiembrie şi 1 decembrie sunt intrate deja în conştiinţa publică ca zile de sărbătoare naţională. Prima se referă la Sărbătoarea Sfântului Andrei, Creştinătorul şi ocrotitorul românilor şi României, dată la care, teoretic, din 2007, conform legii 299, Legea de sprijin pentru Romanii de Pretutindeni, această zi este denumită şi Ziua Românilor de Pretutindeni. Ea vine să preceadă Ziua Naţională a României care este sărbătorită în toate colţurile lumii, aşa cum se cuvine.
Dacă la începutul parcursului democratic al României doar misiunile diplomatice ale României organizau, după putinţă, mici ceremonii de marcare a acestui eveniment, pe măsură ce emigraţia a crescut ca număr iar comunităţile româneşti s-au dezvoltat, luând fiinţă şi asociaţii ale românilor stabiliţi în diferite părţi de lume, serbările de 1 Decembrie au devenit polul de coeziune al acestora şi evenimentul mult aşteptat.
Însemnătatea celor două evenimente este de netagăduit însă nu putem să ne abţinem să nu remarcăm că din ce în ce mai mulţi români aleg calea dureroasă a plecării din ţară după un trai mai bun.
Statistic vorbind unii din ei ajung să întâlnească fericirea în locurile unde se stabilesc însă din aceste statistici un număr mai mare de conaţionali îşi găsesc nefericirea, şi, cel mai rău, sfârşitul.
Gândul nostru zboară la aceştia din urmă şi prin simplul fapt că au fost victimele unui sistem care nu îi poate proteja împotriva disperării, nu îi poate informa suficient de bine în aşa fel încât să ştie ce caută atunci când părăsesc ţara, nu îi educă suficient pentru a-şi cunoaşte drepturile şi obligaţiile.
Spunem că sistemul e de vină pentru că bazele educaţiei fiecărui cetăţean sunt puse atât de familie cât şi de instituţiile de învăţământ. Acolo aflăm cine suntem, ca Neam, ce traseu avem în această lume, cum să ne purtăm în lume, şi ce vrem de la viaţă.
Un sistem la baza unei societăţi care primeşte din ce în ce mai puţine fonduri pentru a performa sau chiar a exista nu va putea să crească, de acum încolo, cetăţeni ai acestui stat care să ştie cine sunt, care le sunt valorile, care le sunt nevoile spirituale, în ce credinţă au fost botezaţi.
Suntem pe cale să rămânem descoperiţi în faţa aşa zisului sat global care ne va ingera încetul cu încetul dacă nu ne vom proteja noi înşine.
Valori precum iubirea de neam, de credinţă, de aproape, ne sunt date şi de familie dar în mod special de instituţiile de educaţie care în aceste vremuri suferă şi din cauza resurselor umane slab pregătite să facă faţă tavălugului de informaţii cu care sunt bombardaţi micii viitori cetăţeni, cărora, mai nou, li se insuflă ideea că sunt cetăţeni europeni înainte de a fi români, că tradiţiile româneşti sunt retrograde, că poporul român s-a purtat în opinici până aproape de secolul XX şi câte şi mai câte bazaconii menite să le tulbure şi dramul de simţ de apartenenţă la acest neam, cu care vin de-acasă.
În contextul celor două sărbători pe care le sărbătorim, fiecare în propria viziune, ne dorim pentru acest NEAM, să fie în continuare ocrotit de Sfântul Andrei şi să rămână Grădina Maicii Domnului, să aprecieze şi să valorizeze munca înaintaşilor care au făurit acte istorice, precum cel de la 27 martie si 1 Decembrie 1918 si să lupte pentru a readuce Basarabia acasa. Să nu uite că Dumnezeu ne va judeca după ce am facut pentru Neamul în care ne-am născut şi nu după satul global în care ne stabilim vremelnic, de aceea oriune ati fi, luptati pentru a ramane Români!
La Mulţi Ani Români !La Multi Ani România!
Romanian Global News