Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   
Duminică: 12 August 2018

Editorial
Horoscop
Umor
Reportaje
Religie
Anchete
Evenimente
Lumea lui Rotundu

1 EURO = 4.6669 lei
1 USD = 4.0761 lei


Număr accesări
Astăzi:
15027
De la 07 Ianuarie 2003
63912838

Ziua de sâmbătă şi cele trei ceasuri rele ale culturii botoşănene

  • Ioan Rotundu
  • 11 August 2018, 23:00
Iustin Luţai este preotul care slujeşte la biserica din celebrul cimitir al Săpânţei cunoscut sub numele de Cimitirul Vesel. Acum un an am realizat la Săpânţa un reportaj despre spiritualitatea creştin-ortodoxă a săpânţenilor, incluzând aici şi conflictul existent între meşterii populari care sculptează celebrele cruci albastre şi creează acele epitafuri umoristice care se bucură de celebritate în întreaga lume, fondatorul acestei „veselii” fiind Ioan Stan Pătraş, dispărut şi el dintre cei vii.
Părintele Luţai a slujit o perioadă la biserica românească din New York alături de preotul Teodor Damian, botoşăneanul nostru plecat în America înainte de 1989 şi care acum reprezintă Biserica Ortodoxă Română în întreaga zonă, preotul fiind cunoscut acasă, adică la Botoşani, ca un mare om de cultură şi iubitor de poezie, creaţiile sale publicate sub titlul generic de „Lumină lină” fiind bine cunoscute în mediul scriitoricesc botoşănean.
Cu aşa o experienţă de viaţă preoţească, părintele Iustin Luţai se bucură de mare autoritate în Săpânţa, tatăl său, preotul Grigore Luţai, fiind cel care a ridicat de la prima piatră de temelie, corect spus, prima grindă, Mănăstirea Peri unde se află cea mai înaltă biserică de lemn din Europa.
Cunoscându-mă cu ambii preoţi, părintele Luţai m-a sunat şi m-a informat că în zilele de 3 şi 4 august va ajunge la Botoşani cu un grup vocal de femei şi fete, venind de la Mitropolia Iaşi unde grupul a prezentat un mic spectacol cu specific maramureşean. Voia părintele să viziteze mănăstirile Balş, Coşula, Zosin, Vorona, Agafton şi Popăuţi dar mai ales biserica Uspenia unde a fost botezat Eminescu, după care sanctuarul eminescian de la Ipoteşti. Pentru că luni, 30 iulie, am plecat la filmări în tona Ardealului, am grăbit filmările pentru ca, sâmbătă, să pot fi în Botoşani.
Cazaţi la Mănăstirea Vorona vineri seara, sâmbătă pe la ora 10.00 dimineaţa întreg grupul format din 20 de persoane a ajuns în Botoşani, toţi fiind pentru prima oară în Botoşanii lui Eminescu. I-am aşteptat la parcarea Elvira. Primul ghinion! Parcarea, deşi goală, avea accesul interzis. Până la urmă, pe riscul meu, au parcat autocarul în zona cuptoarelor cu care, de altfel am început a le prezenta zona veche a oraşului. De ce oare, în zilele când turiştii abundă, parcarea trebuie închisă? Chiar nimeni din Primăria Botoşani nu mai gândeşte?!
Mult s-au mirat că oraşul nostru păstrează dovezi materiale aşa de vechi, din vremea lui Alexandru cel Bun, ei având despre Botoşani percepţia că este un orăşel micuţ şi celebru doar pentru că aici s-a născut Eminescu. Mai ales profesorul de istorie care-i însoţea, Claudiu Goldiş, s-a arătat mirat de frumuseţea oraşului şi mai ales de spaţiile verzi.
De la cuptoare ne-am îndreptat spre biserica Uspenia. Iar ghinion! Aici, pe poartă tona lacătul. Zi de vizită pentru turiştii care ne calcă pragul, biserică monument istoric, loc de botez a lui Eminescu, nu s-a putut trece dincolo de poartă. Au privit-o pe dinafară şi s-au mulţumit cu puţinele mele explicaţii despre Elena Rareş care a ridicat-o şi „focul cel mare” care a distrus partea medievală a oraşului.
Am trecut pe la Monumentul „Independenţei” cunoscut sub numele de „Compania maiorului Ignat”. Aici le-am explicat semnificaţia grupului monumental şi le-am arătat cele patru colţuri cu numele celor patru mari provincii istorice ale României Unite, inscripţia cu Basarabia fiind smulsă pe timpul comuniştilor şi aruncată în subsolul Muzeului judeţean. Nu le-a scăpat atenţiei faptul că zona istorică era pustie. Doar ţiganii se manifestau aşa cum le este obiceiul. Ei nu pun lacăt pe poarta modului lor de viaţă şi nici n-au ruşine faţă de străini.
La Mănăstirea Popăuţi programul de vizită în zi de sâmbătă se opreşte la ora 11.00. Dacă vii mai târziu, adio acces la biserica lui Ştefan. Am găsit poarta deschisă dar nu ne-a întâmpinat nimeni, nu ne-a întrebat nimeni cine şi de unde suntem. I-am dus la biserica ctitorie a lui Ştefan cel Mare dar, aşa cum stă de aproape 30 de ani, uşa era încuiată şi nu a putut fi vizitată prin interior.
Am plecat spre Ipoteşti. La Casa memorială, ghidul l-e prezentat complexul muzeistic dar a ascuns faptul că pictura din biserică, devenită celebră prin aura neagră a sfinţilor ca semn de doliu după Eminescu, cerinţă a marelui istoric Nicolae Iorga, a fost ştearsă de actualul preot paroh, fără vreo oprelişte de la Ministerul Culturii care a devenit un fief al ungurilor care-şi bat joc de istorica şi cultura ţării, mai ales pe zona Ardealului.
Le-am explicat eu sacrilegiul cultural comis de preot, fără a ţine seama de faptul că Iustin Luţai era tot preot. Luţai este preot apărător al valorilor culturale, preotul de la Ipoteşti doar un demolator obraznic rămas nepedepsit.
La lac nu s-a mai mers. Şoferul autocarului, aflând că drumul este extrem de degradat, s-a vrut să rişte. Aveau drum lung până la Săpânţa!Culmea, am aflat că primarul comunei, Aneta Gireadă, a declarat că drumul spre lac este unul privat şi că ea nu-l poate repara. Probabil că drumul a devenit unul privat de când familia Gireadă a transformat Ipoteştii şi împăr5ejhurimile sale într-o feudă a familiei.
După o poză de grup (foto) săpânţenii au plecat dar impresia lor n-a fost una chiar pe măsura valorilor noastre umane şi culturale. Am observat dezamăgirea de pe faţa lor, mai ales a tinerelor fete de şcoală, care ar fi vrut să vadă mai mult, să ştie mai mult. Au văzut doar lacăte pe porţi şi uşi.
De când cultura botoşăneană a ajuns pe mâna nevrednicului profesor de istorie scos din anonimatul său de la Vf. Câmpului, Dan Huţu, cultura botoşăneană şi-a pierdut demnitatea, personalitatea, celebritatea şi a fost redusă la chipul şi asemănarea provincialului profesor: Unde or fi apărătorii de astăzi ai culturii noastre?

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (1)]


  
Bancul săptămânii – Avocatul fraierit
Horoscopul săptămânii 6 - 12 august 2018
Catrenul săptămânii
A cincia mănăstire de maici din judeţ s-a întemeiat la Crăiniceni
Ioan Rotundu
Ce ştie şi nu ne spune Isărescu
Ioan Rotundu
Lovitură de graţie dată inculpatei Ralucăi Stâncescu
Ioan Rotundu
Botezi? Gasesti la noi tot ce ai nevoie pentru crestinarea pruncului!
Marturii Ardealului şi indiferenţa autorităţilor
Ioan Rotundu
Diaspora trezeşte Ţara la realitate
Ioan Rotundu
Jandarmeria, minerii lui Dragnea
Ioan Rotundu
Brutele lui Dragnea s-au dezlănţuit cu sălbăticie
Ioan Rotundu
Povestea uneia dintre cele mai tulburătoare imagini de la protestele din Piața Victoriei
. „Mihai era târât pe asfalt de un jandarm. Mi-am desfăcut legătura din spatele scaunului cu rotile și m-am aruncat peste el, protejându-l”
Lumea lu Rotundu Centenarul Unirii - Martirii Ardealului
rima fotografie clară cu bărbatul în alb care ar fi coordonat intervenția brutală a jandarmilor în Piața Victoriei.
Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi

Blogul lui Rotundu
Arhivă

Contact: [email protected]
Telefon: 0745 544 745

Botezi? Gasesti la noi tot ce ai nevoie pentru crestinarea pruncului!