Există numeroşi istorici care, despicând firul în patru, îi consideră responsabili cu "impunerea" acestei aniversari pe mai marii noştri vecini, ruşii. Mai concret, pe foştii sovietici, care ar fi implementat-o în România „atunci când au adus pe aceste meleaguri comunismul, cu toate mizeriile sale adiacente dar şi cu toate festivităţile de aparat, zornăitoare şi demagogice”. „Nu este o sărbătoare religioasă, nici una tradiţională, ci pur şi simplu una ideologică, care vorbeşte despre lupta de clasă, fără gingăşie şi fără feminitate”, susţine ziarista Raluca Ilaria Demetrescu.
Mult mai pragmatic şi mai la obiect se dovedeşte un material al Centrului pentru Studiul Femeilor în Societate, care menţionează că „în multe părţi ale lumii, Ziua Internaţională a Femeilor este un moment al activismului şi al pledoariei pentru schimbare socială. Din punct de vedere istoric, această zi a fost una care a adus împreună femeile, pentru demonstraţii şi acţiune politică globală. Această moştenire continuă, în ciuda încercărilor de a încadra Ziua Internaţională a Femeilor în termeni individualişti, ca o sărbătoare comercială, sau doar ca o oportunitate de a oferi unei femei o floare sau o felicitare”.
Se pare că, în diferitele sale forme, Ziua Internaţională a femeilor există de aproape 100 de ani, originea sa aflându-se în mişcările sindicale din SUA, de la începutul secolului XX.
În 1903, în Statele Unite, organizaţiile sindicale ale femeilor au pus bazele Ligii Uniunii Sindicale a Femeilor, acestea, precum si femeile cu profesii liberale luptând pentru dobândirea dreptului de vot. În 1907, femeile lucrătoare din industria textilă au organizat, la New York, manifestaţii de protest împotriva condiţiilor grele în care munceau, sindicatele cerând reducerea zilei de munca la 10 ore şi salarii mai mari.
Împotriva manifestantelor de atunci a intervenit în forţă poliţia. Anul următor, în 1908, în ultima duminica a lunii februarie, femeile socialiste din Statele Unite au organizat prima Zi a Femeilor, marcată prin demonstraţii ample prin care se solicitau dreptul de vot, drepturi politice şi economice pentru femei.
În 1910, la Copenhaga, Internaţionala Socialistă a Femeilor a stabilit instituţionalizarea sărbătoririi unei zile a femeilor, fără a stabili însă o dată anume. Se pare că prima Zi Internaţionala a Femeii s-a sărbătorit la 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi în alte state europene, fiind asociata cu „lupta femeilor pentru emancipare, pentru drepturi egale cu bărbaţii, pentru condiţii mai bune de munca, pentru dreptul la vot”.
Oficial, Ziua Internaţională a Femeii, a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 1945, istoricii menţionând şi că în anul 1977 Adunarea Generala a ONU a proclamat printr-o rezoluţie Ziua Naţiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor şi Pace Internaţională. „O sărbătoare a femeilor, recunoscută internaţional, dar fără a se preciza o zi anume, a fost hotărâtă încă din 1910, de Internaţionala Socialistă reunită la Copenhaga. Următorul pas în instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, în 1975, de către ONU, a Anului Internaţional al Femeilor şi declararea perioadei 1976 - 1985 ca Deceniu ONU pentru condiţia femeii”, se specifică în rubrica „Istoria zilei”.
Pe măsură ce nou născutul eveniment anual lua amploare, el a preluat cauza păcii, precum şi pe cea a drepturilor femeilor. „În urma revoluţiei bolşevice, Lenin a fost convins de către feminista bolşevică - Alexandra Kollontai, să oficializeze această zi pe tot teritoriul fostei URSS. Apoi, când comunismul a fost adus cu forţa şi la noi, sărbătoarea a intrat şi ea, în obligaţiile întregului aparat politic care a impus-o societăţii. Între timp, a devenit o festivitate înscrisă pe lista Naţiunilor Unite. Însă, este numita internaţională, în mod demagogic, pentru că de fapt ea a fost (şi continuă să fie) sărbătorită cu precădere în ţările aservite fostului bloc sovietic. Şi aşa se face că astăzi, mai degrabă, ziua de 8 Martie a devenit un prilej generalizat de pupat femei, de chefuit şi de făcut comerţ”, opiniază Daniel Sauca.
Aşa să stea lucrurile oare? Doar atât să reprezinte ziua de 8 martie, cea de celebrare a eternului feminin, pentru români, poate cei mai romantici şi mai pasionaţi admiratori ai femeii din Univers?
Chiar dacă, în România, nu este oficializată ca sărbătoare, Ziua Femeii reprezintă an de an un eveniment de excepţie, care dă culoare şi savoare orelor în care celebrăm femeile pe care le iubim. Este ziua în care asupra femeilor – adolescente, iubite, mame, bunici – se revarsă o ploaie de flori şi de dragoste.
Ziua în care ne întrebăm, ca şi Mircea Cărtărescu, „De ce iubim femeile?”. Şi ziua în care aflăm şi răspunsul: „Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi şi nici altceva. Pentru că din ele-am ieşit şi-n ele ne-ntoarcem, şi mintea noastră se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi mereu, numai în jurul lor”. Este ziua în care ne exprimăm dragostea şi ziua în care cădem pe gânduri descoperind superbul citat al lui Gabriel Liiceanu:
„Femeia este fanta care se deschide în zona vizibilului pentru a lăsa extraordinarul să pătrundă în lume”. Este ziua în care, nouă bărbaţilor, ne place să cheltuim banii şi pe altceva decât pe bere, este ziua în care oferim dragoste sincer şi primim tandreţe. LA MULŢI ANI FEMEIE VEŞNIC TÂNĂRĂ ŞI FRUMOSĂ! (BPF)
România, pe locul 63 în lume 
