Cooperaţia de consum, patroana comerţului din mediul rural, avea restaurante în multe dintre comunele din judeţ pentru că aşa cerea politica partidului comunist, dar numai câteva se bucurau de celebritate iar restaurantul din Avrămeni se afla printre acestea.
La conducerea restaurantului se afla familia Burlacu, soţ şi soţie. Mâncarea preparată era din domeniul celei tradiţionale şi mai puţin, chiar rar, după reţetarele stabilite de către specialiştii din gastronomia comunistă.
Ciorbele de legume, pasăre, vită, borşurile de cartofi, fasole., păstăi, ştevie erau ieftine şi extrem de gustoase. Ciorbele, borşurile erau completate cu felul doi, în special piure de cartofi cu friptură de pasăre, pilaf cu grătar de porc sau vită, ardei umpluţi şi sarmale cu smântână, cartofi prăjiţi în ulei erau garnitură la cotletul sau ceafa la grătar, pârjoale moldoveneşti în sos de roşii etc.
Nu exista trecător prin Avrămeni, autocamion sau autoturism ca şoferii, călătorii să nu oprească pentru a lua masa la „restaurantul lui Burlacu”.
După 1990, comerţul rural, monopol al cooperaţiei de consum, s-a prăbuşit pentru că noii şefi aleşi la judeţ erau din rândul celor cu gura mare şi mărunţi sau seci în realizări, în decizii care să menţină în stare de profit magazinele care începuseră să fie concurate de către comerţul privat.
Nici restaurantul din Avrămeni n-a scăpat de tăvălugul incompetenţei manageriale venit de la judeţ, iar magazinul cu etaj şi restaurantul au fost vândute, cumpărătorul fiind familia Bucătariu, adică cea a actualului primar al comunei.
Printre imobilele cumpărare de la cooperaţie, primarul Ioan Bucătariu, pe când încă nu era primar, a cumpărat şi „grădina de vară”, un bufet situat la ieşirea din Avrămeni spre Manoleasa, sub o buză de pădure. Acest bufet funcţiona doar vara. Gestionarul avea grijă ca la vreme de iarnă să umple beciul cu gheaţă
gheaţă iar vara să arunce butoaiele cu bere peste gheaţă, răcind berea. Un grătar cu cărbune era aprins dimineaţa iar pe la amiază se frigeau micii, răspândind un miros pofticios de care nu scăpai decât înfulecând măcar doi mici şi bând o bere rece, halba fiind brumată şi împodobită cu gulerul de spumă.
Şi acest local a fost cumpărat de către familia Bucătariu. Pe vechiul local, în cadrul pitoresc al pădurii, noul proprietar a ridicat o mândreţe de pensiune pe care a botezat-o „Casa Bella”, O clădire cochetă, spaţioasă cu curtea plină de arbori, mese şi scaune, loc unde la vreme de vară şi zi toridă te poţi răcori cu o bere.
Localul a păstrat tradiţia gastronomică a locului, bucătarii, pricepuţi în a da gust mâncărurilor ţărăneşti, duc mai departe tradiţia locului bine pusă în valoare cu zeci de ani în urmă de către soţii Burlacu.
Vestea despre Pensiunea „Casa Bella” s-a răspândit repede prin comunele din jur şi chiar am observat fotografii postate pe Facebook ca dovadă a laudei şi mândriei că au fost şi ei oaspeţi la „Casa Bella”.
În urmă cu mai bine de o săptămână am trecut şi eu pe la Casa Bella şi i-am admirat frumuseţea. Era zi de sâmbătă. Primarul Ioan Bucătariu stropea florile iar personalul era în plină activitate de pregătire a sălii pentru că pe seară aveau de a face faţă unei nunţi.
În fapt, de pensiune se ocupă soţia şi băiatul primarului, el având multă treabă la primărie. Am schimbat câteva cuvinte despre noile realizări prin comună şi i-am promis că-l voi vizita cu Lumea lu’ Rotundu pentru a realiza un reportaj.
Am plecat din Avrămeni cu sufletul împăcat că prin păstrarea tradiţiei gastronomice a locului la Pensiunea „Casa Bella”, se păstrează şi un crâmpei din munca soţilor Burlacu care au adus multă cinste cooperaţiei de consum din localitate „şeful CFI de la judeţ”
Ioan Mamaische
