”De acum înainte, când doriți informații de la mine, lăsați o cerere la Registratură” a afirmat Dan Oloeriu, primarul penal care, după cum se vede, nu cunoaște nici Legea liberului acces la informaţia de interes public şi nici capitolul din Constituția României referitor la dreptul de liberă exprimare dar nici regulile bunului simț.
În lume cenzura presei a apărut încă din perioada Inchiziției, ca o reacție față de autorii de gazete-manuscris în care gazetarii vremii se manifestau nerespectuos față de autorități. În anul 1569 Papa Pius al V-lea a ordonat chiar condamnarea și executarea prin spânzurare a lui Niccolo Franco, un gazetar care, după cum explică Pamfil Șeicaru în ”Istoria Presei”, ”îndrăznise să folosească libertatea de gândire în materialele pe care le scria”.
Să nu uităm că acest papă care a dus cea mai energică acțiune contra Reformei a publicat în 1572 o bulă papală, „Romani pontifius providentia (sau ”Constituția împotrtiva celor care scriu gazete-manuscris”, numite, în epocă avvisi.)
Dacă ostilitatea autorităților față de presă începe, în lume, în 1569, iată că în Anno Domini 2015, ea continuă în Flămânzi prin acțiunea represivă a primarului Dn Oloeriu, care, prin tupeul manifestat față de cei care-i dezăluie în scris greșelile, se dovedește un ”demn” urmaș al fostului primar Dumitru Micuțaru. ”Pimarul karatist” cum era numit Micuţaru, nu a ezitat să-i amenințe cu bătaia pe relizatorii Buletinulu Iformativ ”Realitaea”atunci când aceștia au scris că zilele sale ca viceprimar al orașului sunt numărate, lucru care s-a și adeverit.
Acestor specimene li se alătură altele, cele din Consliul LocaL Flămânzi care acum câțiva ani, protestau împotriva înregistrării și transmiterii pe postul local de cablu TV a ședințelor Consiliului Local Flămânzi, pentru ca lumea să nu poată vedea pe viu care sunt consilierii care se opun aprobării și implementării proiectelor locale inițiate de fostul primar Constantin Pitorac, devenit, în concepția lor, ”dușmanul nr. 1” al localității. și nu principalul său ”binefăcător”.
Tot în itoria presei este menționată și o altă întâmplare anecdotică din Marea Britanie. ● Cum în prima parte a domniei lui George al III-lea, atât amera Comunelor cât și Camera Lorzilor, păstrau cu desăvârșire secretul deliberărilor, deși, formal, libertatea presei era acordată, ședințele nefiind publice, șefii partidelorncredințau ziarelor rezumatul acestora sau a discursurilor rostite, făcute de ei înșiși. Până când un gazetar abil, Eduard Cave, a început să publice dări de seamă amănunțite asupra dezbaterilor Camerei Comunelor, sxoțând o revistă lunară, ”Gentlemans Magazine” âmpotriva căreie speakerul camerei va propune în 1738 votarea unei rezoluții cu intenția de a-i intimida pe gazetari. Lupta este continuată de un gazetr și deputat de mare curaj Wilkes, care prin ziarul său, ”North Briton” continuă lupta pentru libertatea presei, știgată de4finitiv în Anglia în 1782.
Având în vedere aceste aspecte, îi propunem primarului dan Oloeriu ca, săptămânal, să facă un referat cu activitatea sa curentă și cu tot ce are de zis. Ce să facă cu referatul? Să-l lase la Registratură, de unde-l vom ridica noi periodic și-l vom publica însoțit de comentariile de rigoare.
Primarul Oloeriu se pare că nu este conștient că fără presă este terminat și voi aminti aici că în alte timpuri, cânf jurnaliștii scriau ”la comandă! Au existat personalități din administrație care, intenționat, au fondat publicații în care gazetarii vremii să scrie împotriva lor, pentru a exista astfel, cel pușin aparent, ”opoziție”. Fără presa locală și județenă. Primarul Dan Oloeriu, își va pierde curând și scaunul de primar, și mașina de serviciu precum și toate ”privilegiile” cre decurgeau de aici!.
Dacă ar fi să scriu într-un limbaj care să satisfacă cerințele, ”canaliei străzii” i-aș recomanda profesorului Oloeriu: ”Domnule primar, ia-ți matale Primăria acasă și bagăți-o în curtea casei și primește în ea doar pe cine vrei matale, cu sau fără aportul celor de la Registratură”. Și, ca să închei tot în manieră jurnalistică, am să-i amintesc primarului Dan Oloeriu, un citat fosrte drag jurnalistului Ioan Rotundu: „Olooerule, să te gândeşti la ce vei fi când nu vei mai fi ce eşti”
(G.G.)