Grevistă a foamei ignorată de autorităţi

Un cetăţean din comuna Mileanca, pe nume Sârghi, a sunat ieri la redacţia noastră să ne spună că la Primăria Mileanca există o grevistă a foamei, pe care nu ia nimeni în seamă. Ni s-a părut interesantă informaţia, motiv pentru care am purces la Mileanca.
Pe treptele primăriei
Floarea Aman este locuitoare a satului Codreni, comuna Mileanca şi are 57 de ani. Supărată că primarul Ion Maftei nu-i rezolvă o problemă încurcată cu un teren în suprafaţă de 90 de ari, răbdarea femeii a ajuns la limită. Aşa că s-a hotărât să intre în greva foamei. Şi-a ales drept loc de protest treptele primăriei din Mileanca. Greva a declanşat-o începând cu ziua de luni, 25 septembrie, ora 13.00. Noaptea de 25/26 septembrie şi-a petrecut-o pe treptele primăriei, acoperindu-se cu o pătură. Protestul său n-a stârnit nici un fel de interes pentru primarul Maftei. Şi-a făcut milă de ea, în cursul zilei de ieri, cetăţeanul Sârghi, care a sunat pe la toate redacţiile din Botoşani, fără un ecou deosebit. Când noi am ajuns la primărie, femeia şi Sârghi stăteau dezamăgiţi şi dezorientaţi. Nu numai că autorităţile locale n-a băgat-o în seamă pe femeie, dar nici medicul de familie n-a considerat demn de profesia să se intereseze de sănătatea femeii.
Agitaţie mare… că a venit Jurnalul
Prezenţa noastră în Mileanca a fost repede remarcată, mai ales că ne bucurăm de multă credibilitate prin zonă. Nici n-am apucat să termin conversaţia cu Daniela Azamfirei, directorul şcolii coordonatoare, cu care m-am întâlnit imediat ce am coborât din maşină, că în curtea primăriei începuse agitaţia. Ca din senin a apărut asistenţa medicală comunitară Maria Zgâmbău, care i-a luat grevistei tensiunea. Avea o tensiune ridicată, de 19/9 faţă de cea normală de 14/8. De la asistentă am aflat că grevista este înregistrată ca bolnav cardiac. Numai că, medicul de familie Petru Lungu, deşi fusese anunţat încă de luni despre declanşarea grevei, a refuzat să se deplaseze la grevistă. Cel puţin aşa a susţinut Aman şi cetăţenii care s-au adunat în jurul nostru. În timp ce conversam cu grevista, asistenta medicală a sunat la Autoritatea de Sănătate Publică Botoşani şi a vorbit cu medicul Mihailovici. Medicul a declarat că va sosi o ambulanţă pentru a-i efectua un consult şi monitoriza starea de sănătate. Cât am încercat să discut cu oficialităţile locale a apărut şi medicul de familie Petru Lungu. El a susţinut, contrar afirmaţiilor grevistei, că nu a fost anunţat. Era în obligaţia grevistei, susţine medicul de familie, să-l anunţe pe el şi conducerea ASP Botoşani.
Motivul grevei
Motivul pentru care Floarea Aman a intrat în greva foamei este unul foarte complicat juridic. În 1996 a primit în posesie suprafaţa de 90 ari teren în tarlaua numită Malul Iazului. Între timp, botoşăneanul Radu Bordeianu a revendicat o parte din suprafaţă, ca fiind terenul moştenit de la tatăl său. Aşa s-a declanşat o serie lungă de procese. Prin Decizia nr. 836/17.04.2006 a Curţii de Apel Suceava, rămasă definitivă şi irevocabilă, Floarea Aman a pierdut procesul în favoarea lui Radu Bordeianu. Ea a fost obligată să-i pună acestuia la dispoziţie suprafaţa de 4441 m.p. Bordeianu a apelat la serviciile executorului judecătoresc dărăbănean Adrian Guceanu. Acesta, prin somaţia 61/2006/28.08.2006 o înştiinţează pe Aman că este obligată să-i predea lui Radu Bordeianu suprafaţa de 44 ari teren arabil şi cheltuieli de judecată suma de 15.292.200 lei vechi, başca cheltuielile de executare. Aman susţine că în ziua de 6 septembrie, executorul s-a prezentat în Codreni şi a încercat să-i predea lui Radu Bordeianu toată suprafaţa de 90 de ari, nu numai cei 44 ari stabiliţi de judecători. Lucrurile s-au complicat când Aman a contestat executarea silită. Mai susţine Aman că pe toată durata proceselor dintre ea şi Bordeianu, primarul Ion Maftei a depus la dosar documente în defavoarea sa, falsificate. De asemenea, în proces Bordeianu s-ar fi folosit de martori falşi, numai aşa obţinând câştig de cauză. Când am întrebat-o pe grevistă ce anume cere, prin greva declanşată, actualei conduceri a primăriei sau altor instituţii ale statului pe care le consideră implicate n-a prea fost în stare să fie explicită.
Reclamaţii au primit NUP
Simţind că-i tradusă, Aman s-a adresat procurorilor cu plângeri penale împotriva primarului Ion Maftei, a consilierului local Ioan Ştefănescu şi a lui Radu Bordeianu. Ea i-a reclamat pe toţi trei pentru denunţ calomnios şi mărturie mincinoasă. Numai că, procurorii, au fost de altă părere. Procurorii din cadrul Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, care au instrumentat cazul (Dosar 892/P/2006) i-a scos pe cei trei de sub urmărire penală, pe motiv că faptele reclamate nu se confirmă. Aman a contestat rezoluţia de NUP, dar prin adresa 1463/II/2 din 16 august 2006 i s-a respins şi contestaţia.
O grevă ce pare a fi… fără finalitate
După cum stau lucrurile, din punct de vedere juridic, Radu Bordeianu dispune de o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. În faţa unui asemenea act, chiar dacă ar vrea (în al 12-lea ceas) primarul Ion Maftei s-o ajute cu ceva pe grevistă, sau să repare din vechile greşeli comise, dacă le-a comis, nu poate face nimic. Autoritatea de lucru judecat îl depăşeşte în competenţe. Cât am stat de vorbă cu grevista, pe treptele primăriei, primarul Maftei a dispărut fără urmă. Fiind trecut de amiază, poate s-o fi dus să-şi adape cele 20 de vaci pe care le creşte în gospodăria personală, sau poate să le mulgă, cine ştie. Cert este că a trebuit să dialoghez cu secretarul primăriei, Petru Ţurcanu, un fost ofiţer de armată. Fac o mică paranteză: ştiinţa dreptului administrativ este foarte veche, din antichitate pentru unele civilizaţii, din evul mediu pe la noi. Dreptul administrativ este o ramură complexă, ce impune cunoaştere şi nu pospăială. Secretarul primăriei s-a pierdut în detalii, în documente primare fără relevanţă juridică, s-a încurcat în explicaţii şi n-a lămurit nimic, mai ales că grevista părăsise treptele şi intervenise în dialog, complicând şi mai mult lucrurile. Am reuşit să înţeleg că, în urmă cu ceva timp, primăria a invitat-o pe grevistă, în scris, pentru a se prezenta la locul numit Sărături, unde urma să primească o altă suprafaţă de teren, spre a se încheia litigiul cu Bordeianu. Aman n-a dat curs invitaţiei, iar evenimentele s-au derulat în defavoarea sa. Secretarul Ţurcanu n-a putut să-mi spună dacă primăria o poate ajuta cu ceva pe grevistă, cum nici grevista n-a fost explicită ce vrea de la primarul Maftei sau alţi funcţionari ai instituţiei. Am plecat încurcat. După cum mi-a relatat lucrurile Aman, aceasta pare să aibă dreptate, dreptate pe care judecătorii nu i-au găsit-o în urma probelor administrate în dosar. Fiind în faţa unei hotărâri irevocabile, ea nu poate face nimic şi va trebui să se supună. N-am reuşit s-o fac să înţeleagă acest lucru, pentru că ea nu concepe ca dreptatea să fie de două feluri: cea din realitate şi cea stabilită de judecători. Greva sa n-are impact local, eventual doar ca o curiozitate firească, ce pe la ţară ţine două, trei zile. Impact judeţean, sau mai departe, nici atât. De unde şi indiferenţa cu care primarul Maftei şi colaboratorii săi o tratează. Iar noi, mai mult de a-i prezenta cazul, n-o putem ajuta cu altceva. Iar Aman este hotărâtă să continue greva. Cui prodest? (Ioan Rotundu)