Inginerul meşteşugar

Intrarea în istorie a platformei industriale botoşănene, a trimis la coşul de reciclare o mulţime de ingineri, care mai de care mai bine pregătiţi, şi care s-au văzut peste noapte şomeri cu licenţă. Puţini au avut curaj să fraternizeze cu iniţiativa privată şi au trecut prin furcile caudine ale tranziţiei prelungite, care i-a prins în mirajul distructiv al creditelor cu dobânzi fluctuante. Categoria inginerilor artişti s-a născut tot de nevoie.
„Sunt inginer hidro la bază. Am făcut cinci ani de facultate. Aşa era pe atunci, mare mândrie să-ţi iasă copilul inginer. Mare bucurie când intrai la facultate. S-au făcut ingineri pe bandă rulantă, care după ce a căzut regimul ceauşist au rămas pe drumuri. Eu am avut noroc că din copilărie am deprins arta meşteşugului. În familia mea, cam de 50 de ani se lucrează aceste lucruri din mărgele. Pe vremuri, hatul la ogorul familiei mele nu era făcut din gard, se puneau haldani şi când se recoltau, se uscau, se puneau la meliţă şi făcea cânepă şi o torcea şi mititică cum eram îmi dădea şi mie nişte fire acolo să fac ceva”, a spus Aurora Sauciuc.
O femeie de 50 de ani, mititică şi firavă, dar cu un suflet care nu încape în trup. A lăsat în urmă de tot mândria de a fi inginer. Doar limbajul elevat o mai trădează, atunci când se decide să vorbească, pentru că în majoritatea timpului lucrează. Mâinile sale se mişcă cu o repeziciune de invidiat. Face împletituri din mărgele: brăţări, zgărzi, trăistuţe de toate culorile, mărţişoare când e sezonul...
„Unealta de lucru este... degetele. Materialele mele sunt procurate din comerţ. Aţă solidă, de preferinţă bumbac. Bobina de macrame este cea mai sfântă aţă, plasticul nu se aranjează bine. Mărgele din sticlă, procurate din comerţ. Folosesc sfoara, iuta, bile de lemn. Nu combin niciodată mărgele din sticlă cu plastic sau cu sac. Unde folosesc aţă de sac, folosesc lemn”, ne-a destăinuit artistul–inginer, Aurora Sauciuc.
Împletiturile din mărgele, trăistuţele din pânză de sac, din iută, create după modelul strămoşilor, au foarte mare căutare la târgurile meşteşugăreşti. Aurora Sauciuc ţine cont şi de gusturile tinerilor din ziua de azi şi se pregăteşte din timp, când vine vorba despre vreo manifestare expoziţională.
„Multă lume încearcă. În ziua de azi se merge merge pe comercial, pentru că tineretul merge pe colorit cât mai în trend, oleacă de strălucitor. Stilul ţi-l formezi, citind cărţi de specialitate. Dacă tu nu ai decât MP3 în urechi, şi cruce întoarsă la gât nu ai de unde să simţi frumosul. Că pe vremuri tanti Mariţa şi moş Dumitru nu ştiau de MP3. El lua coasa în spinare, tanti punea stativele să ţese. Educaţia pentru frumos se face în familie. Când mergeam la o zi onomastică în copilărie făceam repede un dar din aţă şi mărgele, un semn de carte, luam o floare şi cu asta mergeam la petrecere. Contează foarte mult spiritul de familie. Dacă în familie se visează numai maşini, copilul se aşteaptă să primească o maşină”, a făcut radiografia vremurilor de azi Aurora Sauciuc.
Meşteşugarii adevăraţi încearcă să se regăsească, sprijiniţi şi de etnografii renumiţi din Moldova. Cu toate acestea manifestările expoziţionale nu sunt reprezentate doar de păstrători adevăraţi ai tradiţiei de veacuri. „Se strecoară şi impostori printre cei adevăraţi. Zgărdanele maramureşene de exemplu. Ele se împletesc cu multă migală din moşi-strămoşi. Acum au găsit o metodă să înşele adevărata tradiţie, transformând totul într-o chestie comercială. Au o metodă, mărgele ţesute. Au făcut un gherghef mai micuţ, au pus firele fără mărgele, urzeală şi trece printre ele aţele cu mărgele, cum ţeseam noi la şcoală la lucru manual. Aceea este brăţară ţesută, nu mai este acel meşteşug tradiţional, deja este un lucru comercial, făcut la normă”, a dezvăluit Aurora Sauciuc.
Veniturile pe care le obţine din împletiturile din mărgele nu sunt decât o completare a altor venituri. Creatoarea de frumos nu aşteaptă avantaje pecuniare. Îi ajunge mulţumirea sufletească că a făcut ceva frumos, plăcut oamenilor. „Ai satisfacţia că ai făcut un lucru frumos şi a plăcut oamenilor. Astăzi au trecut doi tineri care se uitau atent la ce lucram eu. Şi le-am zis: vreţi să furaţi meseria? Dacă îmi faceţi un centimetru de împletitura din aceste mărgele, vă dau o zgardă pe gratis. Mi-au zis, dar nu fac... Un singur lucru doresc, să se păstreze, tradiţia, să se implice să creeze. Poate azi câştigi mai puţin, dar mâine...”, speră inginerul meşteşugar, Aurora Sauciuc. Ca ea sunt sute în ţară. Prin ei, valorile autentice ale poporului român sunt în siguranţă. (Lavinia Preda)