Profesorul dr. în filozofie Petrea Curcă a trecut în eternitate. M-am îngrozit de câtă ignoranţă poate exista prin mediul presei actuale faţă de cunoaşterea valorilor umane ale judeţului care au înfăptuit capitole întregi din istoria contemporană. Am citit scris că a murit „un fost profesor pensionar”, cineva a menţionat „cetăţean de onoare al municipiului Botoşani” fără a menţiona şi meritele pentru care i-a fost conferit acest titlu onorific.
Profesorul Petrea Curcă nu- i ”n fost…”, el va rămâne simbolul luptei înverşunate pe care puţini intelectuali români au avut curajul s-o ducă împotriva regimului comunist, declarând public că adevărata democraţie nu-i cea propovăduită de Partidul Comunist Român. Profesorul Curcă a fost acea minte de intelectual care a realizat că viitorul omenirii nu-i legat de doctrina comunistă, că un regim totalitar nu poate oferi libertăţile de care omenirea are nevoie ca să poată progresa prin ridicarea nivelului de civilizaţie bazat pe ştiinţă şi cultură.
Profesorul Curcă n-a făcut pact cu diavolul roşu aşa cum au făcut alţi intelectuali botoşăneni precum Eugen Hilote şi nu şi-a turnat colegii de catedră la Securitate.
Dimpotrivă, profesorul Curcă a fost cel torturat psihic şi fizic în beciul Securităţii botoşănene de cel mai crud ofiţer de securitate pe nume Dan Stâncescu. Nu s-a lăsat intimidat şi a continuat să susţină că adevăratele valori ale democraţiei nu sunt cele promovate de comunişti.
Profesorul Curcă este cel care a semnat prima pagină de istorie postdecembristă a judeţului Botoşani, fiind strigat de botoşăneni în piaţa publică, aclamat şi purtat pe braţe pentru a fi instalat primul conducător democratic al judeţului nostru, A continuat să fie vertical iar atunci când şi-a dat seama că adevăratele idealuri ale Revoluţiei din decembrie ]989 au fost confiscate de Ion Iliescu şi clica sa s-a retras din funcţie pentru a nu deveni părtaş la marea trădare a interesului naţional pusă la cale de către comuniştii deveniţi peste noapte apărătorii valorilor social-democratice despre care nu ştiau nimic dar vorbeau cu mare sârg şi se băteau cu pumnul în piept că au fost luptători anticomunişti deşi erau aceleaşi personaje care cu ceva timp în urmă îl lăudau cu mult zel pe Ceauşescu şi regimul lui.
L-am cunoscut pe profesorul Petrea Curcă prin anii 1980, fiindu-i student la „Istorie -Filozofie” în cadrul fostei Universităţi de partid. Se ştia că nu acordă nota zece niciodată. Eu am primit această notă explicându-i relaţia filozofică dintre Scrisoarea I a lui Eminescu şi teoria cosmogonică a „impulsului iniţial” concepută de Hegel. M-a ascultat, mi-a cerut carnetul scriind nota zece. După care mi-a spus că „subiectul dezvoltat de tine poate deveni teză de doctorat”.
După ce în decembrie a ajuns şeful judeţului, l-am contactat în calitate de jurnalist. M-a recunoscut şi s-a bucurat. Din acel moment între noi s-a creat o punte sufletească. M-a invitat la casa sa părintească din Santa Mare, la casa din Botoşani, am discutat mult despre lucrarea s-a de doctorat referitoare la determinism.
Când a finalizat cartea sa „Revoluţia la Botoşani”, un fel de testament pentru intelectualii de mâine, mă refer la cei adevăraţi, m-a căutat ca mai întâi să discutăm noi ce-a scris, să realizez un reportaj, şi abia după aceea va lansa volumul public. M-am bucurat de încrederea pe care profesorul o păstra faţă de mine.
În memoria sa am decis ca sâmbătă, în cadrul emisiunii Lumea lu’ Rotundu de pe Tele’M Botoşani să reprogramez reportajul realizat în aprilie acest an intitulat „Revoluţia la Botoşani”.
Botoşănenii nu trebuie să-l trateze pe profesorul Petrea Curcă „un fost profesor pensionar” pentru că el va fi pentru noi mult timp de acum înainte etalonul valorilor morale după care să ne călăuzim în viaţă, să ne educăm copiii. Fizic, profesorul Petrea Curcă a dispărut, spiritual va continua să ne ocrotească şi să ne arate drumul ce trebuie urmat ca să ne apărăm valorile fundamentale ale democraţiei pe care abia le-am descoperit şi ne înfruptăm din ele.
Istoria, istoricii noştri îl vor aşeza pe profesorul Petrea Curcă pe piedestalul pe care stau, făcându-ne cinste şi onoare, marile noastre personalităţi ale vieţii cultural-ştiinţifice. Profesore, puterea cuvântului tău ne va uşura nouă viaţa şi ţie ţă