Lumea avorturilor, între crimă şi necesitate medicală

După absolvirea cursurilor finanţate prin programul MATRA, de instruire şi cercetare în medicina de familie, un medic botoşănean a avut şansa de a străbate Europa de la un capăt la altul pentru a-şi prezenta lucrările selectate la câteva dintre cele mai importante reuniuni europene. Cu prilejul unui recent periplu încheiat în Copenhaga, medicul, pasionat deopotrivă de cultura şi civilizaţia ţărilor pe care le-a străbătut, şi-a dedicat o zi vizitării celor mai importante instituţii din oraşul scandinav, prilej ideal pentru a străbate uriaşele săli ale impunătorului Muzeu de Istorie al Danemarcei. În mijlocul crâmpeielor de istorie naţională, reprezentate în toată splendoarea şi dramatismul lor de obiectele de epocă sau de tablourile expuse, paşii medicului s-au oprit brusc, în faţa unei imagini şocante, o vitrină în care erau expuse un uter de femeie, conservat într-un vas cu formol, şi două fotografii ale unei femei tinere şi ale unui bărbat respectabil, îmbrăcat în costum de epocă. Dându-şi seama că cele două poze sunt ale unei femei care a făcut un avort, şi de aici prezenţa uterului maltratat, şi ale medicului care a efectuat acest controversat act medical, profesionistul, tulburat din punct de vedere profesional, a cerut explicaţii suplimentare ghidului care se ocupa de pavilionul respectiv, întrebând care este relevanţa prezenţei acestor exponate într-un muzeu de istorie naţională. După ce au discutat câteva clipe între ei, specialiştii muzeului i-au explicat doctorului că vitrina cu pricina expune făptaşii primului act medical CRIMINAL judecat în ţara respectivă în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, detaliat de imaginea femeii care a apelat la un doctor pentru a face întrerupere de sarcină şi de doctorul care a realizat acest lucru. Faptul că cei doi, medic şi pacient, au ajuns în faţa instanţei, fiind judecaţi pentru aceeaşi faptă, CRIMĂ cu premeditare, are probabil mult mai puţină relevanţă decât faptul că, de peste un secol şi jumătate, gestul celor doi este considerat o mârşăvie în afara legii, un act reprobabil care trebuie cunoscut şi condamnat de orice vizitator al instituţiei muzeale. Confruntat cu propria conştiinţă şi cu jurământul medical depus la terminarea facultăţii, medicul şi-a început drumul spre ţară întrebându-se câţi dintre medicii şi pacienţii români privesc lucrurile în acest fel, câţi dintre ei conştientizează actul întreruperii de sarcină ca un act criminal, condamnabil. Auzind relatarea medicului, gândul m-a dus automat spre o statistică realizată nu cu mult timp în urmă, în timpul documentării pentru un articol intitulat “Sex, avorturi, naşteri premature, la vârste tot mai fragede”. Răsfoind însemnările furnizate de statisticienii locali, am (re)descoperit că, anual, în judeţul Botoşani, sunt efectuate peste 3.500 de avorturi la cerere, acestea fiind însă doar cifrele oficiale, înregistrate de unităţile sanitare subordonate Direcţiei de Sănătate Publică (DSP). La începutul lunii iunie, existau în judeţ 13 cabinete particulare de obstetrică şi ginecologie: 10 în Botoşani, 2 în Dorohoi şi unul în Săveni, care lunar, conform legii, ar trebui să raporteze la DSP situaţia întreruperilor de sarcină. Din păcate, după cum au recunoscut chiar surse din interiorul primei instituţii sanitare a judeţului, acest lucru se întâmplă “doar din când în când şi de cele mai multe ori aproape deloc”, în cele 13 cabinete fiind efectuate în continuare, contra cost, alte mii de întreruperi de sarcină, care ar trebui adăugate statisticilor oficiale. Într-un clasament inedit al avorturilor, aceleaşi statistici oficiale consemnează că în mediul urban, excluzând cele două municipii, localităţile în care se înregistrează cele mai multe întreruperi de sarcină, sunt Flămânzi (cu 75 de avorturi pe an), Darabani (51) şi Ştefăneşti (37), urmate foarte departe de Bucecea (24). În mediul rural, cele mai multe întreruperi de sarcină într-un an le efectuează femeile fertile din Frumuşica (38), Călăraşi (35), Copălău (34), Vorona (33), Hudeşti (33), Tudora (32), Suharău (31) şi Corni (30). Şi nu te poţi abţine să nu te întrebi, studiind aceste cifre, câte dintre femeile care întrerup viaţa unui nou născut, ar ezita măcar un minut înainte de a face gestul fatal, cum s-ar comporta dacă ar auzi despre “modelul danez” şi despre întâmplarea povestită de medicul botoşănean, despre modul în care lumea cu adevărat democratică percepe întreruperea mai mult sau mai puţin justificată de sarcină? (Gabi GOMBOŞ)