Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   
Sâmbătă: 2 Iunie 2007

Evenimente
Politică
Cultură
Infracţiuni
Anunţuri
Fapt divers
Învăţământ
Administraţie
Sindicate
Horoscop
Ofertă de afaceri
Umor
Gastronomie
Reportaje
Comentarii
Proverbe şi...
Lumea lui Rotundu

1 EURO = 4.6590 lei
1 USD = 4.1340 lei


Număr accesări
Astăzi:
7270
De la 07 Ianuarie 2003
64566691
Oamenii Transnistriei

Poet, patriot şi mare român

  • 1 June 2007, 23:00
Atunci când cineva din Republica Moldova este întrebat: “Cine este cel mai mare poet contemporan al vostru?”, de regulă, urmează răspunsul: Grigore Vieru. Eu, însă, ezit cu răspunsul la această întrebare, căci îmi vine greu să aleg între doi mari poeţi: Grigore Vieru şi Anatol Codru.
Grigore Vieru stăpâneşte secretele uimitoarei frumuseţi a simplităţii folclorice. Anatol Codru este autorul unei poezii cu o nemaipomenită densitate de idei şi metafore. Anume despre el, despre poetul-academician Anatol Codru, aş vrea să vorbesc azi cititorului acestei publicaţii. Dar nu ca poet aş vrea să-l descriu. Şi nici ca regizor. Acest lucru îl pot face cărţile şi filmele lui. Aş vrea să-l prezint ca exponent al mult pătimitei Transnistrii.
S-a născut la 1 mai 1936, în Malovata - Dubăsari. Cu referire la originea sa, la una din întâlnirile cu cititorii, Anatol Codru povestea: “…Străbunicul meu a fost român. La 1876, după ce s-a terminat războiul ruso-turc, la care au participat şi au căzut mulţi români, a venit cu oştile căzăceşti până în Ekaterinoslav. Învăţase într-un an de zile limba rusă. Marele dor de ţară îl făcu să pornească pe jos către casă. În Transnistria o întâlni pe străbunica mea şi, găsind-o foarte frumoasă, i-a propus căsătorie. La care ea îi răspunse: . Toate acestea mi le-a povestit mama, ea, la rândul ei, aflându-le de la bunelul.”
Despre anul 1918, Anatol Codru deapănă alte amintiri, culese de asemenea de la cei vârstnici: “Este un an crucial pentru românii din Basarabia şi un an de mare jale şi de mare dor pentru românii din Transnistria. În satul meu, Malovata-Veche, satul părinţilor mei, a luat fiinţă cunoscutul cântec folcloric:
La Nistru, la mărgioară,
Se strâng fraţii grămăjoară,
Printre fraţi – o surioară
Şi plâng toţi de se omoară:
Nistrule, apă-vioară,
Facete-ai neagră cerneală,
Să scriu mamei o scrisoare,
Să spun mamei ce mă doare.
Era despărţirea, intrată în istorie. Aşa am ajuns să vorbim despre Ţara Mare şi Ţara Mică. Dar, cum spunea Nicolae Iorga, România este înconjurată de români.
Ce vom face noi acum cu românii din Transnistria? Şi ce am făcut noi şi până aici cu cele aproape o sută de sate româneşti care au răsărit, prin secole, până la Bug şi în care astăzi nu mai vezi români? Dacă noi nu vom urma sfatul contemporanului nostru, al marelui cetăţean şi român Nicolae Dabija, că trebuie să ne trezim, dacă nu ne vom trezi satele şi oraşele, atunci lumea românească din Basarabia va pieri. Nu vom mai şti de numele “român” pe aceste pământuri.
Să dea Dumnezeu să ne trezim. Să ne trezim, căci avem sprijinul tuturor românilor, din toată lumea. Şi nu numai a românilor, ci a oamenilor curaţi şi cinstiţi din lumea întreagă.
Îndemnul la deşteptare al lui Anatol Codru este susţinut adesea prin propriul exemplu. În vara anului 2004, bunăoară, când jurnaliştii protestatari de la Compania “Teleradio-Moldova” au declarat greva foamei, protestând împotriva cenzurii şi a încălcării elementarelor drepturi democratice, lor li s-a alăturat şi acest mare patriot, în pofida vârstei înaintate şi a sănătăţii precare. A fost un exemplu ieşit din comun, când un poet-academician face greva foamei, iar autorităţile nu-i acordă nicio atenţie, nici chiar în momentul când, agravându-i-se starea sănătăţii, este luat la spital.
Întâlnirile poetului Anatol Codru cu cititorii se transformă în adevărate sărbători. Cuvântul lui, purtător de mobilizatoare încărcătură patriotică, este aşteptat pretutindeni. Alături de el ne amintim de origini, de neam, de istorie:
Ce iarbă înaltă! Să n-o mai tăiaţi,
S-o trecem cu luntrea, c-ajungem la mare.
Ce iarbă înaltă! – Au fost îngropaţi
Străbunii noştri cu bărbile-afară…

Ce iarbă, ce holdă, ce rai necuprins,
Ce verde! … Ce coase se-aud mai aproape,
Ce rouă fierbinte: străbunii au plâns
La ceasul, când fost-au de vii să se-ngroape.

Pe culmi,
La cetate,
Ţepoase-n ambiţia lor, suverane,
Cresc ierbile, bărbile daco-romane.
În luna mai, plin de verdele ierbilor, când poetul şi-a sărbătorit o nouă aniversare, îi dorim sănătate şi ani mulţi înainte, ca să ajungă la marea zi când îşi va vedea reîntregită Ţara.
Cecilia Melniciuc


Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (0)]


  
Hram la Capela Penitenciarului
Constantinescu susţine că profesorii trăiesc mai bine datorită lui
Liceenii cer confidenţialitate şi promit că se lasă de fumat
Simpozion „Noi şi Natura”
Minor căruia i-a spart faţa unchiul unui coleg de şcoală
Accidentate pe trecerea de pietoni
Comentariu la comentarii (CXI)
(Ioan Rotundu)
Anunţ
Horoscop
Bunul simţ, vinul prost şi imaginea de ţară
Botezi? Gasesti la noi tot ce ai nevoie pentru crestinarea pruncului!
Bacuri cu adolescente
Citate şi maxime din Cervantes şi alţii
Un teren de vilă, o ingineră textilistă...
3000 lei pentru câştigătorul premiului Naţional „Nicolae Iorga”
În cursele ilegale de maşini Poliţia este depăşită
Guraliuc vrea să copie modele sucevene
Câmpanu ţine lecţii de moralitate directorilor democraţi
Liberalii vor demisia lui Negrescu şi Biolan
Gheorghe Flutur zice că a fost tradus de către cei din PD
Gheorghe Flutur ne promite lecţii de guvernare PLD
Câmpanu predică-n pustiu, şefii de la Centru nu-l iau în seamă
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă

Contact: [email protected]
Telefon: 0745 544 745

Botezi? Gasesti la noi tot ce ai nevoie pentru crestinarea pruncului!