Botoşani: Simpozion de comemorare a masacrului de la Fântâna Albă organizat la Primăria Darabani

Duminică, 29 martie, la Primăria Darabani va fi organizat un Simpozion istoric pentru comemorarea victimelor masacrului de la Fântâna Albă, astăzi Ucraina, ce a avut loc la 1 aprilie 1941. Primarul Cornel Aroşoaie, cu sprijinul Asociaţiei „Priteneii Basarabiei, Bucovinei şi Ţinutului Herţei” Darabani a cărei preşedinte este prof. Constantin Moroşanu, aşteaptă invitaţi din Ucraina, zona raioanelor Storojineţ., Hliboca Noua Suliţă, Herţa dar şi de la Cernăuţi, capitală de regiune. Vor veni primari de comune, demnitari de raion, istorici şi personalităţi ale vieţii culturale.
Printre personalităţile de seamă aşteptate se află cei doi preşedinţi ai raionului Herţa. Respectiv Viorel Istrimschi şi Petru Ghiorghiu, prof. dr. Ilie Popescu, preşedintele Asociaţiei Victimelor Comunismului „Golgota” Cernăuţi şi prof. dr. Petru Grior (foto), directorul Institutului de Istorie pentru cercetarea Victimelor Comunismului Cernăuţi deja cunoscut botoşănenilor din reportajul realizat la Hudeşti când au fost comemorate victimele masacrului de la Lunca – Ucraina din noaptea 5/6 februarie 1941.
Despre masacrul din 21 aprilie 1941 comis la Fântâna Albă românii n-au avut voie să vorbească în perioada comunistă. Criminalii au fost ostaşii Uniunii Sovietice, care au mitraliat vreo 3000 de români bucovineni ce voiau să se refugieze din zona Bucovinei intrată sub ocupaţie Sovietică în ţara mamă România.
Desfăşurarea masacrului are un istoric dramatic. La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniţei în România. Drept urmare, la 1 aprilie, 1941 un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuţii-de-Sus, Pătrăuţii-de-Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni), purtând în faţă un steag alb şi însemne religioase (icoane, prapuri şi cruci din cetină), a format o coloană paşnică de peste 3.000 de persoane, şi s-a îndreptat spre noua graniţă sovieto-română.
În poiana Varniţa, la circa 3 km de graniţa română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somaţia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia.
După masacru răniţii au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropaţi, unii fiind în viaţă încă: bătrâni, femei, copii, sugari - vii, morţi sau muribunzi. Două zile şi două nopţi s-a mişcat pământul în acele gropi, până toţi şi-au dat duhul.
Câţiva, „mai norocoşi”, au fost arestaţi de NKVD din Hliboca (Adâncata) şi, după torturi înfiorătoare, au fost duşi în cimitirul evreiesc din acel orăşel şi aruncaţi de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat şi s-a stins var.
Din păcate, această tragedie de proporţii mult mai uriaşă faţă de masacrul de la Lunca, nu pare să fi zdruncinat cu ceva admiraţia faţă de regimul sovietic care mai există inclusiv la unii botoşăneni ce pângăresc memoria acestor victime postând comentarii prin care apără actuala politică a lui Putin şi doresc reluarea relaţiilor de prietenie cu cei ai căror înaintaşi au comis crime odioase şi de o cruzime greu de acceptat pentru fiinţa umană a zilelor noastre.
Duminică voi fi prezent la Darabani pentru a realiza un reportaj ce va fi difuzat în cadrul emisiunii Lumea lu’ Rotundu.
Ioan Rotundu