B otoşani: A căzut şi ultimul bastion al cinstei

Sorin Oprescu, primarul general al Capitalei, o personalitate de seamă a lumii medicale româneşti, prin vorba şi modul său de a se comporta îşi construise o imagine de politician incoruptibil şi totodată responsabil faţă de obligaţiile asumate prin ocuparea funcţiei de primar general.
În realitate această imagine pe care şi-o construise era de fapt una menită să acopere adevărata sa faţă de haimana coruptă, să acopere micimea caracterului său de om politic. Filmat cum primea mita de 25 mii de euro la reşedinţa sa din Ciolpani şi arestat, Sorin Oprescu a spulberat orice speranţă a noastră de a mai avea printre politicieni şi oameni cinstiţi, capabili să reziste mitei şi altor acte de corupţie, conştienţi că ne-au cerut şi primit votul pentru a se pune în slujba noastră şi nu a găştilor de mafioţi care au reuşit să corupă politicienii de cel mai înalt nivel, inclusiv pe unii premieri ai României.
Dacă Sorin Oprescu primea mita pentru a salva viaţa unui om, considerat gestul său unul firesc şi chiar umanitar. Dar el a primit mita pentru a face ceva rău oraşului simbol al României, rău pe care-l face de vreo 8 ani încoace dar care abia acum iese la iveală. Cu vorba sa ironică la adresa celor care-l acuzau de fapte adiacente corupţiei dar nedovedite, cu vorba sa persuasivă că va face din capitala României una de tip european, că va crea în Bucureşti bijuterii arhitectonice şi va descongestiona circulaţia aglomerată prin a construi străzi suspendate, Oprescu i-a ameţi de cap pe bucureşteni şi pe noi cu promisiuni care n-ar fi prins viaţă niciodată.
Prins cu mita în casă, Oprescu ne-a luminat acum de ce prin deciziile sale erau ciuntite parcurile, erau dărâmate clădiri istorice, se ridicau monstruozităţi arhitectonice în zone protejate, ajungeau prin licitaţie lucrări de investiţie la firme „agreate” şi care creşteau ulterior costurile la sume greu de acceptat etc.
S-a spus de către procurorii DNA, care-l urmăresc de 2 ani, că Oprescu era capul mafiei din Primăria Capitalei iar din orice aranjamente financiare el primea 10%. Acum avem explicaţia de ce DNA, de la o vreme încoace, aresta din Primărie director după director, toţi pentru luare de mită.
Oprescu a luat mita de 25 de mii de euro în condiţiile când ştia deja că are arestaţi vreo trei directori tot pentru luare de mită. Ştia că DNA-ul îi dădea târcoale şi el nu s-a putut abţine să nu primească mita. Astfel de oameni, incapabili să-şi stăpânească anumite defecte de caracter, nu pot fi consideraţi oameni normali.
Asistăm la un fenomen demn de paranormal. Preşedinţi de consiliu judeţean au fost arestaţi în timp ce luau mită deşi se ştiau urmăriţi de DNA. Oprescu ia mită când era lesne de înţeles că directorii arestaţi l-au turnat şi pe el la DNA ca să-şi uşureze situaţia. În loc să-şi ia măsuri de precauţie, eventual să şteargă anumite urme care l-ar fi incriminat în acte de corupţie, el stătea în vila luxoasă de la Ciolpani, îmbrăcat în halat şi întins lejer în fotoliu, pentru a număra mita primită ca nu cumva să lipsească vreun euro, adică să fie tras pe sfoară.
Şi un copil, aflat în situaţia de a fi descoperit că a comis anumite şotii, ar fi luat măsuri să-şi acopere fapta şi s-ar fi cuminţit pentru o perioadă. Oprescu a primit mita jovial, fără ca măcar să-i treacă prin cap că banii ar putea fi marcaţi. Ei bine, banii erau marcaţi de către procurorii DNA, mita i s-a înmânat în timp ce era filmată iar lui Oprescu nici prin cap nu i-a trecut că ar fi îndrăznit cineva să se ia de cel care devenise un simbol al cinstei pentru bucureşteni. Iată că mitul celui mai cinstit primar al Capitalei s-a destrămat în noaptea de sâmbătă spre duminică, aşa cum s-a destrămat de ceva timp şi mitul „celui mai cinstit guvern postdecembrist” cu care Victor Ponta ne-a fericit.
În România nu mai există nici un şef de prim rang care să nu fie prins cu mită sau implicat în acte de corupţie. Preşedintele Ion Iliescu, sărac şi cinstit, a patronat vreme de două mandate şi jumătate jaful la care a fost supusă ţara de către cei care aveau să devină mai târziu baronii naţionali şi locali ai PSD şi mai apoi ai altor partide.
Preşedintele Emil Constantinescu s-a declarat învins de găştile de mafioţi care promovase corupţia drept virtute a clasei politice. Fiul său, implicat în contrabanda cu ţigări, se afla situat pe baricada celor care i-au învins tatăl.
Preşedintele Băsescu rămâne un personaj politic controversat. N-a fost dovedit ca fiind corupt dar în jurul său corupţia a înflorit, începând cu fratele mai mare şi ajungând la fiica sa mai mare.
Actualul ;b:preşedinte Klaus Iohannis;-b: a ajuns în funcţie în timp ce se judeca pentru acte adiacente corupţiei. Rămâne ca istoricii să confirme ulterior dacă acest preşedinte a fost unul cinstit sau l-au făcut „cinstit” judecătorii pentru că-l votaseră masiv românii iar o altă soluţie ar fi dat naştere unui scandal naţional.
Mita şi corupţia s-a dezvoltat sub ;b:Guvernul Năstase;-b :, când guvernanţii nu mai aveau ce fura de la stat şi ce vinde din industria moştenită de la Ceauşescu pentru că totul fusese lichidat în guvernarea CDR. Lui Năstase nu mai rămăsese decât să scoată bani de pe urma investiţiilor publice. Putem să-l numim pe Năstase fondatorul mitei şi corupţiei moderne în România pentru că nu greşim.
;b:Guvernul Tăriceanu;-b: a preluat de la cel al lui Năstase întregul mecanism de îmbogăţire pe seama investiţiilor publice şi chiar l-a perfecţionat. Interesant este că deşi mecanismul funcţiona, premierul Tăriceanu nu s-a mânjit. Cel puţin până acum n-a fost dovedit că şi el a fost corupt. Nici ;b:premierul Boc;-b: n-a fost implicat în acte de corupţie dar mecanismul deja creat de Năstase a funcţionat ceas.
Vârful Clopotului lui Gauss, acea curbă a sondajelor care atinge cea mai înaltă cotă, l-a atins premierul Victor Ponta. Pur şi simplu, sub premierul Ponta mita şi corupţia au explodat la toate nivelurile.
Daţi-mi exemplu de un politician care poate fi considerat reper moral al cinstei şi virtuţii şi pe care să-l venerăm, să-l transformăm într-un model, într-un etalon valoric în raport de care să-i măsurăm pe ceilalţi! Vă spun sincer că nu aveţi de unde-mi da un asemenea exemplu. Părerea mea!