Este o decizie a disperării, social-democraţii văzându-se tot mai îndepărtaţi de tortul puterii, din care se înfruptaseră vreme de zece luni, dar nu suficient de mult ca să-şi astâmpere foamea financiară provocată de alegerile parlamentare din toamna anului 2008. Au ieşit de la guvernare cu gândul lacom de a reveni ca stăpâni peste întreg tortul. Iată că nu l-e ajutat Dumnezeu!
Să ne amintim de perioada începerii campaniei alegerilor prezidenţiale cum Geoană avea insomnii că biata Românie n-are un guvern care să-i conducă destinele. Cum şi-a călcat el pe inimă şi peste doctrina de partid şi s-a luat la braţ cu liderul liberalilor şi al iredentiştilor maghiari, numai pentru a forma o coaliţie parlamentară majoritară care să dea ţării un guvern stabil.
Ba au găsit şi salvatorul, în persoana Făt-Frumosului Johannes Klaus, dispus să lupte până la ultima picătură de sânge cu Zmeul Zmeilor de la Cotroceni, depravatul marinar Traian Băsescu. Ţipa Geoană, ţipau social-democraţii, ţipau liberalii pe toate cele trei canele ale Antenelor lui Voiculescu şi Realitatea lui Vântu că preşedintele Băsescu n-are pic de respect pentru democraţie, că nu-l interesează soarta ţărişoarei lăsate la cheremul crizei economice şi se opune cu înverşunare legitimării Guvernului Klaus.
Iată că alegerile au trecut, iar românii, uzând de prerogativele mult invocate de democraţii lui Geoană, şi-au ales preşedintele în aceeaşi persoană a marinarului depravat. Aşa au considerat ei. Au avut de ales între ciumeţii roşii şi marinarul depravat. Au considerat că răul cel mai mic ar fi marinarul.
Numai că decizia majoritară a românilor nu s-a potrivit şi cu interesele meschine ale grupului reprezentat de Geoană. Toţi profitorii adunaţi în „tagma jefuitorilor”, cum i-a numit Tudor Vladimirescu pe fanarioţii care se făcuseră stăpâni pe Ţara Românească, ţipă acum că cu fost prădaţi la drumul mare, ascunzând inabil aceleaşi principii ale democraţiei invocate în campania electorală.
Aceşti coioţi (coioţii sunt animale de prerie care, atunci când atacă în haită sunt curajoşi, dar individual sunt de o laşitate deosebită) adunaţi într-o haită politică eterogenă, nu mai au în faţă şi în minte tragedia prin care trece Ţara. Au uitat cu desăvârşire de interesele naţionale şi se luptă pe viaţă şi pe moarte pentru privilegiile deja pierdute. În aceste momente de după bătălia electorală pierdută, în furia care i-a orbit ţara nu mai are nevoie de linişte, de un guvern stabil, ci de haos, de anularea alegerilor recunoscute de observatorii străini ca fiind democratice şi legale, de noi alegeri, pentru că numai aşa renasc speranţele coioţilor că vor mai putea apuca o halcă din cadavrul economic în care a ajuns România, tot datorită lor.
Cu certitudine că demersul PSD-ului de anulare a alegerilor turului II nu v-a avea succes la Curtea Constituţională, dar întârzie formarea unui guvern, adoptarea Legii bugetului pentru 2010, adoptarea unor măsuri care să mai atenueze efectele crizei economice. Cu tupeul care i-a caracterizat de-a lungul istoriei pe comunişti, social-democraţii nu vor să-şi dezmintă originea şi cu acelaşi tupeu calcă peste interesele naţionale numai să-şi vadă împlinite aspiraţiile lor de mărire şi înavuţire.
Ciumeţii roşii ne-au făcut de râs în faţa lumii întregi şi continuă să ne facă. Ei, care în turul I al alegerilor au înroşit România cu bannere, postere şi panouri imense cu chipul lui Geoană, ei care au împărţit cu o dărnicie sfidătoare sacoşe cu alimente şi bani, ei strigă acum că au fost furaţi. Sunt de o nesimţire inimaginabilă. Toată mascarada lor politică se consumă pe banii noştri, pe răbdarea noastră, pe bunul nostru simţ. Ar trebui să lăsăm totul deoparte şi să dăm cu ei de pământ, să nu se mai ridice niciodată. Părerea mea!
de ce a pierdut Mircea Geoană "Preşedinţia" ?
