În virtutea dreptului la replică, pentru o informare obiectivă a opiniei publice, urmare a publicării articolului intitulat
„Procurori acuzaţi de corupţie şi mită” în ziarul
„Jurnalul Dimineaţa Botoşanilor” din data de 22.02.2006, precizăm următoarele: Pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani a fost înregistrat la data de 17.02.2006, dosarul nr. 659/P/2006, privind pe Iosub Marius. Faţă de acesta se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal. În ziua de 16.02.2006, în jurul orei 13,00, învinuitul Iosub Marius s-a deplasat la barul S.C. „GENER COM” S.R.L. Botoşani, împrejurare în care, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice şi profitând de faptul că, gestionara Clain Greta nu se afla în bar, la un moment dat, a sustras un telefon mobil, marca „Alcatel” aparţinând acesteia, precum şi suma de 27 lei RON, provenită din încasări. Din probele administrate până în prezent nu a rezultat că învinuitul Iosub Marius ar fi sustras şi alte bunuri în împrejurările relatate. Semnalăm caracterul tendenţios al titlului şi al conţinutului articolului, în condiţiile în care purtătorul de cuvânt al instituţiei nu a fost contactat în vederea prezentării punctului de vedere al Parchetului cu privire la acest dosar. În cuprinsul articolului se face referire la faptul că, d-na procuror care instrumentează cazul „ vorbea ironic, cu ţigara în mână”, în momentul în care discuta cu partea vătămată, afirmaţie inexplicabilă, în condiţiile în care această nu fumează. De altfel, în ultimul timp, este de remarcat frecvenţa publicării unor articole la adresa Parchetului, scrise în aceeaşi manieră tendenţioasă, fără respectarea unor norme deontologice, în sensul că autorul unor asemenea articole ar trebui să dea publicităţii numai informaţiile de a căror veridicitate este sigur, după ce, în prealabil, le-a verificat.
(Biroul de Informare Publică, Relaţii Publice şi Relaţii cu Presa din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani)
N.R. – Poate că noi am fost tendenţioşi faţă de lucrătorii Parchetului, dar cu indiferenţa procurorului de dosar faţă de ameninţările pe care infractorul le-a proliferat la adresa vânzătoarei, după ce procurorul a considerat că nu se impune solicitarea arestării, cum rămâne? De ce în dreptul la replică nu se suflă nici un cuvânt legat de mita pe care infractorul pretinde că ar fi dat-o unui procuror pentru a rămâne în libertate? Mai sunt şi alte întrebări la care nu s-a răspuns prin dreptul la replică. De ce oare?
