„Micuţul caporal” de Botoşani şi a sa Mein Kmapf

Când vine vorba de primarul Ovidiu Portariuc este greu de abordat jurnalistic astfel de informaţii. Ştire, reportaj, pamflet sau comentariu etc. oricare dintre aceste forme jurnalistice de exprimare ar fi folosite, primarul rămâne insensibil şi continuă să-şi vadă de ale sale. Tânărul acesta, prin comportamentul său public, se apropie tot mai mult de personalitatea din tinereţe ale „micuţului caporal Hitler”, care avea să devină un monstru uman ce va trimite la moarte milioane de oameni.
Comparaţia nu este una gratuită şi când m-am gândit să alătur aceste două personaje, una intrată în istoria criminalităţii mondiale ca cel mai sângeros dictator şi cealaltă care, la scară mai mică, bate la uşa istoriei judeţului nostru pentru a-şi asigura un loc în galeria personajelor cu apucături dictatoriale ce au devenit piaza rea a oraşului capitală de judeţ ce a dat ţării şi lumii cele mai înalte personalităţi româneşti din domeniul ştiinţei, culturii şi artelor, am avut în vedere afinităţile lui Portariuc faţă de istoria şi cultura Germaniei şi mai ales fascinaţia sa faţă de conducătorii săi moderni. Insensibil la criticile care i se aduc, Portariuc continuă să ia decizii care îi pun în evidenţă apucăturile sale dictatoriale şi dorinţa de a acapara întreaga putere şi control asupra spaţiului public municipal.
Două principii par să-i conducă paşii spre a acumula întreaga putere asupra a tot ce mişcă şi vieţuieşte în municipiul Botoşani: cel românesc cu cânii latră, dar caravana trece şi cel machiavelic „divide et impera”, adică dezbină şi stăpâneşte, principiu introdus în spaţiul istoric de către Filip al II-lea, rege al Macedoniei (382-336 Î.C.),, dar aplicat cu succes de către italianul Niccolo Machiavelli ca funcţionar public în cadrul administraţiei oraşului Florenţa.
Probabil că botoşănenii au uitat de încercarea primarului Portariuc de a pune căluş presei locale încă de la începutul mandatului, prin introducerea unui regulament în relaţiile sale cu lucrătorii din presă. Numai solidaritatea celor din presa locală şi reacţiile negative la adresa sa în plan naţional l-au făcut să renunţe.
Iată că din nou încearcă să blocheze informaţiile de interes public prin a interzice factorilor de răspundere din Primăria Botoşani de a mai răspunde la întrebările presei. Primarul vrea să fie singurul din toată primăria care să dea relaţii presei de acasă şi de pretutindeni. Altfel spus, primarul vrea un monopol asupra informaţiei de interes public şi să nu se mai afle în afara primăriei ce se întâmplă în interior.
Intenţia sa este neîndoielnic o apucătură de dictator. Nu informaţiile de interes public ar vrea primarul să le protejeze ci informaţiile legate de modul în care el îşi face datoria de ales al comunităţii, să scundă actele de incompetenţă şi mai ales să nu se mai afle în spaţiul public aranjamentele sale financiare şi de gaşcă politică.
Ca şi „micuţul caporal” în puţina sa ştiinţă despre arta de a conduce, primarul n-a aflat că stă în firea românului să facă exact ceea ce i se interzice. Crede Portariuc că directorii din instituţie, care se supun legii şi nu primarului, vor pactiza cu abuzurile şi ilegalităţile sale şi nu vor mai da informaţii la presă? Se înşeală amarnic! Aceste informaţii tot vor ajunge la presă, numai că el va mai adăuga carierei sale politice o dovadă că este robul dorinţei de mărire dispus să-şi atingă scopul călcând în picioare toate principiile unei vieţii etice şi morale .
Săptămâna trecută i-a cerut demisia de onoare directorului Eugen Ţurcanu, cel care conduce Direcţia de Servicii Publice Sport şi Agrement. Ţurcanu este un incomod pentru Portariuc. Prin această direcţie se pot face bani frumoşi iar primarii de până acum n-au ratat oportunitatea. Numai Portariuc nu se poate înfrupta pentru că Ţurcanu este considerat omul lui Flutur. Portariuc nu va putea dormi liniştit până ce nu-l va vedea pe Ţurcanu scos de la conducerea direcţiei. Este un vis care ar putea să nu i se împlinească niciodată, pentru că Ţurcanu nu-i mămăligă să se lase modelat cum vrea Portariuc.
Însă când am citit declaraţia lui Portariuc prin care-i cerea lui Ţurcanu demisia de onoare am izbucnit în râs. Oricine poate aduce vorba de demisia de onoare numai Portariuc n-are acest drept. El n-a avut şi nu dă semne că ar vrea să aibă onoare. El este in filogerman atras, aşa cum spuneam, de fascinaţia celor scrise de „micuţul caporal” în cartea Mein Kampf, crezul vieţii unui monstru ce nu-şi are pereche în istoria umanităţii din toate timpurile.
Ca primar, Portariuc pune bazele unei învăţături de viaţă gen Mein Kampf în variantă botoşăneană. Părerea mea!