Un inimos poet local a avut iniţiativa de a înfiinţa un cenaclu literar în jurul căruia să adune tinerele condeie, creându-le posibilitatea de a-şi face cunoscute creaţiile. Poetul Vasile Iftimie, căci despre el este vorba, cadru militar angajat, sprijinit din plin de col. Florea Macovei au înfiinţat pe lângă Casa Armatei din Botoşani proaspătul cenaclu. Ideea cenaclului a încolţit în mintea lui Iftimie încă prin luna ianuarie a.c. A venit la redacţie şi s-a interesat dacă vom sprijini demersul său, publicând în Jurnalul literar creaţiile ce vor fi citite în şedinţele cenaclului. Ideea ne-a încântat. Prin luna martie a.c. s-a organizat prima întâlnire. Prezenţa a fost de la început numeroasă. Mai ales tineri liceeni, dornici să se integreze în viaţa culturală a municipiului. La a doua şedinţă s-a propus ca cenaclul să fie botezat cu un nume pe măsură. Chiar dacă la botez au participat şi scriitori locali consacraţi, tinerii au reuşit să-şi impună voinţa, cenaclul primind numele de „Aici - departe”. Încet, dar sigur, activitatea cenaclului s-a dezvoltat, în rândul membrilor săi făcându-şi prezenţa şi condeieri dorohoieni, precum creatorul de rondeluri Constantin Puiu. N-am scris nimic despre această iniţiativă pentru că, sincer să fiu, n-am avut de la bun început certitudinea că treaba va fi una serioasă. Întâlnirea are loc în fiecare zi de joi, la ora 18.00, în sediul Casei Armate din Botoşani. Până acum au fost peste şase întâlniri, suficient să mă conving că proaspătul cenaclu va avea o viaţă lungă şi că nu este ceva efemer, de faţadă. Joi seară a avut loc o nouă întâlnire. Au citit din creaţiile proprii Valentin Jantea, Vasile Iftimie, Filip Militeanu, Carmen Iacob, Viorel Buliga etc. Surpriza a venit din partea prof. Traian Tănase, de la Liceul „Elie Radu”. Însoţit de trei eleve de liceu, cu o chitară şi un flaut, mica trupă muzicală a prezentat un inedit spectacol. Desigur, apariţia acestui cenaclu pe scena culturală a Botoşanilor a trezit şi invidii pe măsură. O parte dintre scriitori locali, cu aere de vedetă, ce consideră că operele lor vor fi nemuritoare, critică pe la colţuri sau pe câte o terasă, la o bere, această activitate, considerând-o ca lipsită de valoare. Nimeni nu contestă că în cadrul cenaclului „Aici – departe” nu se produc şi stângăcii, pentru că nimeni nu s-a născut gata învăţat. Dar de la micile stângăcii la a blama o iniţiativă de antrenare a tinerilor în activităţi mult mai nobile decât a se bâţâi prin discoteci sau baruri mi se pare că se comite o mare nedreptate. Personal, cred că un număr mai mare de cenacluri literare înseamnă ceva benefic educaţiei noastre şi nicidecum ceva dăunător. Fie funcţionând la Casa Armatei sau în oricare alt lăcaş cu menire culturală, trebuie să primim astfel de iniţiative ca pe un progres cultural şi educaţional, ca pe o întoarcere a tinerilor cu faţa către creativitate şi scoaterea lor de sub influenţa zonelor subculturale. Cenaclul „Aici – departe” nu şi-a propus să concureze alte cenacluri, ce funcţionează de mai mulţi, ani şi nici să le denigreze activitatea. Dimpotrivă, s-ar dori o colaborare cât mai strânsă, fără crize de personalitate. În ce ne priveşte, prin bilunarul Jurnalul literar vom publica principalele creaţii ce vor fi citite în şedinţele cenaclului, fără a impune vreo barieră valorică, cititorul urmând să fie cel care să hotărască dacă are în faţă o creaţie de talent sau ceva mediocru. Cu credinţa că întreaga activitate literară înmănuncheată sub numele de „Aici – departe” va dăinui mult timp, că numărul membrilor cenaclului va creşte de la o şedinţă la alta, promit să fiu un susţinător al acestui demers cultural, născut din nevoia sinceră a perfecţionării şi înnobilării spiritului.
Ioan Rotundu
