Am sosit în oraş după o ploaie torenţială.... cred. Toate străzile sunt inundate. Nu se circulă decât cu barca. Cu toate acestea barcagii sunt foarte veseli şi cântă nişte canţonete numite barcarole. Hotelul este cam vechi şi broasca de la uşa camerei orăcăie îngrozitor.
LONDRA:
La Londra n-am văzut nimic din cauza ceţii. În ultima zi, ceaţa s-a ridicat pentru câteva secunde şi am putut vedea un superb turn cu ceas. Ceasul stătea, dar eu n-am mai stat.
MADRID:
Oraşul este frumos, are străzi largi, cu fântâni ecvestre şi statui arteziene. Au şi un palat mare, dar cam neprimitor. În schimb, locuitorii sunt simpatici, vorbăreţi, ospitalieri şi se numesc români.
PARIS:
După câte îmi aduc aminte de la şcoală, Parisul este capitala Germaniei. Cu toate acestea, străzile Parisului sunt pline de japonezi. Numărul frumoaselor şi renumitelor franţuzoaice s-a redus foarte mult. Ele nu mai pot fi văzute decât sub forma unui tablou expus la Muzeul Luvru şi care reprezintă o italianca urâţică ce zâmbeşte tâmp.
PRAGA:
La Praga am cunoscut o blondă delicioasă, care m-a servit cu o şuncă de neuitat...
BUCUREŞTI:
Ghidul pe care-l am la mine, apărut la New York, îmi prezintă Bucureştiul drept capitala Ungariei. Cred ca la mijloc este o greşeală. În Gara de Nord se vorbeşte mult turceşte, ceea ce mă face să cred că nu sunt în Bucureşti, ci la Frankfurt pe Main
