În cadrul acestor filmări, o secvenţă aparte am dedicat-o „Cimitirului săracilor”, locul unde marii oameni de stat şi politici ai R¤mâniei, episcopi şi intelectuali ucişi prin tortură şi îndelungate chinuri au fost înmormântaţi fără ca ulterior să mai poată fi identificat mormântul. S-a voit aşa ceva pentru a li se şterge amintirea.
La acest Holocaust roşu al regimului comunist comis în primii ani de instalare la putere lui în România, evreii au avut un rol de frunte şi extrem de sângeros şi plin de cruzime.
În comentariul meu ce a însoţit filmarea am indicat doar câteva nume de evrei, dar numărul lor a fost de ordinul sutelor în nivel central şi al miilor la nivel regional şi local. Fără îndoială că cel mai plin de cruzime şi sângeros a fost evreul gen.lt. Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg) care a condus Direcţia Generală Specială a Penitenciarelor între anii 1948-1955, timp în care au fost decimaţi în chinuri groaznice toţi marii politicieni şi intelectuali ai României.
Închisorile lui Nicolschi, pe măsură se goleau în cimitire, alţi evrei aflaţi în conducerea statului îi trimeteau noi „colete”.
Vasile Luca, pe numele real Luka László (secui de origine evreiască), Ana Pauker, pe numele real Hannah Rabinsohn , Ministru de Externe şi agenta nr.1 a Moscovei la Bucureşti au fost cei mai zeloşi epuratori nai societăţii româneşti de ementele duşmănoase”e erau de fapt politicienii care au făurit Marea Unire de la 1918, care au dezvoltat sistemul de învăţământ la nivel de mase, care au pus bazele culturii, ştiinţei şi artei la nivel de România.
De o diabolică cruzime şi de o sete de sânge clerical a fost evreul Teoharie Georgescu, alias Burah Tescovici. În ziua de 27 octombrie 1948 a condus ședința de la Ministerul de Interne în care a fost luată decizia arestării episcopilor catolici din România și desfiinţarea Bisericii Române Unite cu Roma] Conform stenogramei şedinţei respective ministrul Georgescu i-a numit pe episcopii catolici ndiţi”e ar fi trebuit „lichidaţi” încă mai devreme.
Arestaţi, aceşti episcopi au fost ucişi lent şi în chinuri groaznice în închisoarea Sighet. Îşi dorm somnul de veci în „Cimitirul săracilor”, fără a li se cunoaşte mormântul.
Scriam în articolul menţionat că noi, românii, prin oficialităţile noastre, ne-am cerut scuze evreilor pentru Holocaustul produs de Armata Română în rândul lor prin uciderea a câtorva sute de mii de evrei nevinovaţi.
Pentru un echilibru al istoriei, pentru adevărul istoric suprem, cred că este rândul autorităţilor evreieşti din România să-şi ceară scuze faţă de români pentru că au contribuit la instalarea puterii comuniste în ţara noastră şi decimarea intelectualităţii care nu voia decât să-şi păstreze libertăţile democratice cu care s-au născut şi educat.
Secvenţa filmată la „Cimitirul săracilor” din Sighet este dovada istorică incontestabilă a afirmaţiilor mele de faţă. Nu mai vreau să fiu etichetat tisemit”nci când rostesc adevărul istoric.
Cozilor de topor ale actualei clase politice care au băgat sub preş adevărul istoric numai pentru a fi pe placul evreilor ar trebui să le crape obrazul de ruşine. Copii noştri trebuie să cunoască adevărul istoric aşa cum s-a consumat el şi nu unul cosmetizat din motivele unei ideologii putrede, aservite, umilitoare demnităţii noastre de a fi român cu bunele şi relele istoriei noastre.
Iar Istoria Holocaustului pregătită să fie predată în şcoli să fie completată şi cu partea Holocaustului roşu. Sper că mai sunt prin Ministerul Educaţiei şi istorici români descendenţi din geţi!
Ioan Mamaische
