Despre modul în care a fost şi continuă să fie părăduită averea cooperaţiei de consum noi am tot scris. Numai că pe seama acestui patrimoniu realizat cu multă trudă pe parcursul a peste o sută de ani, s-a crea o mafie structurată de sus în jos. Adică de la Bucureşti, de la nivelul a ceea ce s-a numit odată Centrocoop, la nivel de judeţ, unde fostul UJCC a devenit Federalcoop. La Bucureşti, mândrul sediu al Centrocoop de pe strada Brezoianu, în apropiere de parcul Cişmigiu, a încăput pe mâna unor netrebnici care l-au amanetat. Neplătind suma angajată, sediul a fost confiscat în interesul unor persoane private.
La Botoşani, cel care părăduieşte averea fostului UJCC este Constantin Amironesei, despre care în ultima perioadă se spune că bea şi papucii Maicii Domnului.
Pentru că nici un organ din cele puse să supravegheze respectarea legii nu s-a sinchisit să-l ia la întrebări pe acest Amironesei, el şi cu vreo patru persoane care-l înconjoară şi susţin, aproape că au terminat de vândut clădirile magazinelor de prin judeţ.
De una dintre afacerile derulate fără teama că va răspunde vreodată am aflat, sâmbătă, la Darabani.
După ce a vândut spaţiile comerciale bucată cu bucată pe sume simbolice, pentru că grosul sumelor s-au plătit la negru, mai rămăsese restaurantul cu hotel. S-a găsit un băiat deştept să se chivernisească. Iar acel băiat se numeşte Stelică Strugaru, un om de afaceri cam controversat la fapte. Mai întâi, prin 2001, Strugaru a cumpărat spaţiul fostei cofetării, situat la parter.
Cu factura care-i atesta dreptul de proprietar, Strugaru s-a dus la primarul Corneliu Aoroşoaie şi i-a cerut să-i vândă terenul de sub clădire. Terenul fiind în proprietatea privată a primăriei, i-a fost vândut fără prea multe complicaţii birocratice. Numai că între primarul Aroşoaie şi Strugaru pare să fi intervenit o înţelegere, dacă nu o complicitate, după cum reclamă unii. Aceea ca Strugaru să cumpere terenul de sub întreaga construcţie, nu numai de sub cofetărie. I-am vândut terenul pentru că era în proprietatea primăriei iar vânzarea a fost perfect legată ne-a declarat primarul Aroşoaie.
Odată devenit proprietar pe terenul de sub restaurant şi hotel, lui Strugaru i s-a deschis calea spre a deveni proprietar pe întreaga clădire. Pe motiv că deţine terenul, Amironesei a scos restaurantul şi hotelul la vânzare, dar fără a se organiza licitaţie publică. Strugaru avea drept de preemţiune asupra cumpărării, fiind proprietarul terenului. Vânzarea s-a făcut prin negociere directă.
Este greu de spus cât timp or fi durat aceste negocieri, dar suma cu care s-a realizat tranzacţia în octombrie 2006 s-a oprit la 400 milioane lei vechi. Aşadar, o clădire care valorează câteva miliarde bune s-a vândut cu 400 milioane lei.
De ce să ne mirăm. Lui Aurel Fediuc, tot ce era construit în cadrul Complexului Lebăda, Amironesei i-a vândut pe suma de 200 milioane lei. Până şi bazinul de înot face mai mult, darămite clădirea restaurantului, a abatorului, a hotelului aflat la roşu şi acum.
Şefi ca Amironesei, autoinstalat în fotoliu, adică ne ales de cineva, nenumit de vreun superior continuă să fure din 1990 încoace. Vor mai continua să fure, că mai are cooperaţia ceva magazine prin judeţ. Iar de vreme ce legea rămâne neputincioasă în faţa celor ca Amironesei, înseamnă că afacerile lor sunt beton.(Ioan Rotundu)
Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea,
multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.
(Cârcotaşul)
