Un alt jurnalist de investigaţii, de această dată american, Jim Marrs este autorul volumului Guvernarea din umbră. Jurnalistul ne dezvăluie, ca o continuare la Clubul Bilderberg ce organisme naţionale americane şi supranaţionale sunt create pentru ca deciziile bilderbergerilor să fie duse la îndeplinire.
Am făcut această scurtă introducere pentru ca cititorii neavizaţi să înţeleagă de ce am intitulat articolul de faţă Bilderbergerii trădării naţionale” în traducere românească „Bilderberg” având corespondent în „Tabloul munţilor” (bider = tablou; berg = munte), o metaforă care s-au putea traduce prin „cine sunt puternicii care controlează România şi decid soarta de viitor a românilor”.
Articolul este sinteza unor informaţii adunate pe parcursul acestui an, cu ajutorul multor oameni politici, unii cu acces la informaţii clasificate, a unor colegi de şcoală şi de breaslă, sau culese de prin presa internaţională. Mulţumesc parlamentarilor botoşăneni din trecut şi prezent care mi-au clarificat multe lucruri, colegilor de la Chişinău care m-au ajutat cu informaţii traduse din presa Rusiei, foştilor colegi de liceu de la Oradea, de etnie germană, care, implicaţi în politica românească actuală la diferite nivele, au acces la informaţiile din presa Germană şi le înţeleg sensul, petrecându-şi o mare parte din timp prin Germania, derulând diferite afaceri.
Multe informaţii le-am cules din presa românească, numai că ele au fost publicate fragmentat, fără a le integra în contextul naţional şi internaţional, reporterii în cauză mulţumindu-se doar că au publicat ceva senzaţional la adresa liderilor PSD sau a mogulilor, punându-se bine cu Cotroceniul.
Nu sunt fan Băsescu, nu l-am apreciat şi nu-l apreciez ca preşedintele ţării mele, l-am considerat o personalitate malefică, generatoare de conflicte şi dornică de putere. Apoi, comportamentul său ca preşedinte este unul total neadecvat şi nepotrivit, nu de puţine ori având ieşiri publice nepermise pentru un şef de stat.
Dar în situaţia de faţă de aflăm într-un moment crucial pentru România, pentru viitorul nostru. Există un risc ridicat ca România să reintre sub controlul Rusiei, cel puţin din punct de vedere energetic, iar odată cu România şi Uniunea Europeană să-şi piardă într-o măsură semnificativă independenţa energetică.
Public aceste informaţii în aceste moment pentru că şi ţara mea se află într-o situaţie extrem de riscantă în ce-i priveşte viitorul, care este şi viitorul meu, al familiei mele, al conaţionalilor mei. O fac cu intenţia declarată de a clarifica multor români, în special celor nehotărâţi, de ce duminică trebuie să se prezinte la vot şi să voteze dintre două rele, răul cel mai mic.
Un plan conceput în urmă cu câţiva ani
Cine a citit cărţile lui Alvin Toffler, cunoscut futurolog american, dar şi cărţile de investigaţii jurnalistice şi ale politologilor despre modul în care se orânduiesc treburile la nivel global şi cine sunt artizanii, ştiu că totul se desfăşoară după planuri amănunţite întocmite de cei mai înalţi specialişti. După întocmirea planului, odată aprobat de Stăpânii lumii, o altă cohortă de specialişti trec la înfăptuirea lui. Totul durează ani, uneori zeci de ani, iar răbdarea este factorul esenţial în ducerea la îndeplinire.
Ei bine, astfel de planuri există şi la nivelul unor state dezvoltate, precum Rusia, Germania, Franţa, Anglia, Italia, China, Japonia etc. N-am nominalizat SUA, pentru că planurile sale sunt în cea mai mare parte planuri integrate în cele mondiale, dacă nu cumva planurile de ordine economică şi politică mondială sunt 100% produse americane, ca singura superputere de pe glob.
La Moscova, cu ani în urmă, s-au pus la punct mai multe planuri de valorificare a uriaşului potenţial energetic de care dispuse Rusia. Informaţiile conduc la concluzia că aceste planuri s-au întocmit la indicaţia preşedintelui Emil Putin, care a redat Rusiei personalitatea internaţională, chiar dacă n-a reuşit s-o facă egalul SUA.
Michael Stürmer, profesor de istorie la Universitatea Erlangen-Nürnberg, autorul volumului Putin şi noua Rusie descrie cum Putin a reuşit să împace taberele oamenilor de afaceri despărţite de interese politice şi economice diferite, adunându-le forţele financiare în jurul realizării unor planuri de refacere economică a Rusiei.
Alţi doi jurnalişti ruşi, Valeri Paniuşkin şi Mihail Zîgar, semnatarii volumului Gazprom – Noua armă a Rusiei explică planurile lui Putin de valorificare a potenţialului energetic al Rusiei, ca armă economică de control asupra ţărilor Uniunii Europene.
Am rezumat aceste menţiuni, pentru o mai corectă înţelegere a faptelor ce le voi descrie în continuare. Printre aceste planuri, cu certitudine există şi un capitol dedicat României, mai exact cum poate fi controlată energetic această ţară, ce se constituie pentru Rusia într-un ideal cap de pod pentru a pătrunde şi controla politica energetică a ţărilor din Europa Centrală şi de Vest. Planul pare a fi vechi de câţiva ani şi la înfăptuirea lui s-a lucrat cu multă migală şi răbdare.
O organizaţie puţin cunoscută de români
SCO (Shanghai Cooperation Organisation) a luat fiinţă în cursul anului 2001, fiind practic continuarea unei forme de organizare suprastatală mai veche, numai că de această dată numărul ţărilor participante s-a lărgit. În momentul de faţă din SCO fac parte ţări precum China, Rusia, Kazakhstan, Kyrgystan, Tajikistan si Uzbekistan. Este o organizaţie menită să creeze o contrapondere la OPEC, dar şi să valorifice superior uriaşele rezerve de petrol şi gaze din ţările aflate în preajma Mării Caspice, respectiv Asia Centrală.
Organizaţia a adus multe dureri de cap ţărilor Uniunii Europene, care şi-au văzut îngreunat accesul la ţările ce deţin aceste vitale resurse. UE caută fel de fel de soluţii pentru a se putea aproviziona din această zonă a Asiei Centrale, vizând ţări ca Iran, Irak, Azerbaijan şi chiar Kazakhstan, fără a fi sub control rusesc sau ucrainean, una dintre acestea fiind şi conducta de gaze naturale Nabucco, în a cărei realizare preşedintele Băsescu şi-a pus mari speranţe, ţara noastră urmând a fi nu numai participantă la realizarea ei prin Transgaz, dar şi beneficiară.
Şi-au anunţat participarea la realizare grupul Botas din Turcia, Bulgargaz din Bulgaria, Transgaz din Romania, Mol din Ungaria şi OMV din Austria. Ori, Rusia nu vede deloc cu ochi buni realizarea conductei, de unde şi numeroasele piedici care tot apar de unde nici nu se aşteaptă, deşi proiectul a fost realizat în 2002 şi avizat pentru execuţie.
Interpretând total pe dos aceste piedici neaşteptate, presa opozantă preşedintelui Băsescu încearcă pe orice cale să convingă electoratul român că preşedintele este un mincinos şi că Nabuccco este doar o poveste SF izvorâtă din mintea mahmură a acestuia. Numai că toată această discreditare a preşedintelui Băsescu ascunde de fapt o altă politică, extrem de periculoasă destinului de viitor al României.
(Va urma – Ioan Rotundu)
Ioan Rotundu
