Primul popas l-am făcut la Dângeni, comuna renumită prin locuitorii săi consecvenţi în a se reclama reciproc, specialişti în a înşela munca în favoarea lenevitului, ziua sprijinitori ai zidului crâşmelor locale în aşteptarea unei cincizeci de pleaşcă, noaptea cărând la greu din agoniseala altora. În comună am intrat prin satul Strahotin. Este la drumul mare un bar, pe lângă care am trecut de nenumărate ori şi n-a fost trecere lăsată de la Dumnezeu ca să nu văd barul aglomerat. Ieri dimineaţă parcă era mai aglomerat ca în alte rânduri. Satul neavând secţie de votare, barurile şi crâşmele n-au fost închise, iar sătenii şi-au început duminica la modul obişnuit, adică cu una mică. Iar la Strahotin, ca prin toate satele comunei Dângeni, fiecare zi este una de duminică, adică dimineaţa începe cu drumul la crâşmă.
În Dângeni, unde sunt cei mai căpoşi locuitori din judeţ, foiala cea mare era în jurul barului aflat în apropierea şcolii, adică a secţiei de votare. Barul era închis, iar abonaţii sprijineau zidurile în speranţa că patronul va deschide uşa din spate şi va slobozi un păhărel din lichidul atât de râvnit. Pentru că la şcoală nu se arătau semne că ar fi şi votanţi, am urcat pieptiş dealul spre Hăneşti. Pe primarul liberal Costel Matei l-am găsit în biroul din incinta primăriei. N-avea semnalat nimic deosebit, totul decurgând cât se poate de normal. Doar magazinul de la poarta şcolii era deschis, dar cei câţiva clienţi, la vederea maşinii Jurnalului s-au evaporat, aşa că nu putem spune că gestionara a vândut şi băuturi alcoolice la pahar, cum obişnuieşte în alte zile.
O bătrânică, aflată pe holul şcolii, ne-a trezit interesul şi am întrebat-o cum a
a votat. „Cu trandafirii domnului Iliescu, că el săracul ne-a majorat pensia. Să-i ajute Dumnezeu, că tare mai are grijă de noi”. La aşa o argumentare, cum mai puteam noi s-o contrazicem pe bătrânică. Dacă n-a lămurit-o primarul liberal, care avea tot interesul ca bătrâna să ştie că partidul său i-a majorat pensia, noi de ce-am fi făcut-o?În buricul localităţii Vlăsâneşti, aglomeraţie de maşini şi oameni, inclusiv maşina poliţiei. Aici sunt şi cele mai mute baruri. Toate erau închise, iar pe faţa celor care le păzeau uşile se putea citi o anume nemulţumire şi nervozitate. Vizavi, la şcoală, doar steagurile de la intrare fluturau în vând. În rest, nici ţipenie de om.
Mai interesantă mi s-a părut atmosfera de la Săveni. Nici bine n-am intrat în biroul primarului Traian Romaniuc că viceprimarul Relu Târzioru m-a zăpsit şi s-a înfiinţat imediat. Prezenţa la vot, doar 9,3% la ora 11.00. După ce între cei doi au avut loc câteva înţepături politice pe seama lui Băsescu şi a referendumului, i-am întrebat cam cine cred ei că vor câştiga alegerile. Primarul a fost ferm convins că PD-ul va ieşi triumfător. Târzioru s-a arătat optimist că PNL-ul are prima şansă, având pe listă cei mai valoroşi candidaţi. Le-am spus, cu gândul la bătrânica de la Hăneşti, să nu uite că şi PSD-ul are ceva trecere.
Primăria din Ştiubieni era închisă. În schimb am fost încântat de fostul conac al omului politic şi totodată scriitor Mihai Kogălniceanu, care a fost reabilitat prin păstrarea formei originale. Aşa a putut ajunge conacul un modern sediu de primărie, demn de statut european (foto 1). Sub nasul primăriei, la strada principală, toate barurile erau deschise. Ca o curiozitate, pe acoperişul unui bar (foto 2) stătea o pancartă ce anunţa că în clădire este „Cabinetul parlamentar al deputatului Liviu Câmpanu”. Sanchi! În clădirea este amenajat un bar, plin de beţivani în momentul sosirii noastre. Să mai
consemnăm că barurile deschise de aflau sub distanţa minimă prevăzută de secţia de votare, aflată în şcoala mică, că cea mare încă este în reparaţii. Nici la Vorniceni nu ne-a fost dat să avem mai mult noroc. Primăria era închisă, iar prin jur nici un urmă de fiinţă umană. Şi magazinul de peste drum, a cărui firmă te anunţă că este de rang „european”, stătea trist, aşteptând clienţii.
Despre primarul Ioan Gaidur de la Nicşeni ni s-a spus că-i la Dorobanţi. De acolo veneam noi, fără să fi dat peste el. Poate că omul s-o fi dus la masă, că era ora prânzului. Poate o fi trecut şi pe la barul din imediata apropiere a secţiei de votare şi o fi observat că aglomeraţia nu-i la secţie, ci peste gard, la bar.
Costică Humelnicu, primarul Romei, era plecat la Botoşani, cică cu treburi importante. N-am priceput noi ce putea fi mai important ca alegerile europarlamentare şi referendumul, dar cum alesul comunităţii are dreptul de a ierarhiza importanţa lucrurilor în comuna sa, n-avem a comenta în nici un fel plecarea sa la Botoşani.
Ca o concluzie finală, botoşănenii şi-au văzut de treburile lor obişnuite unei zile de duminică, alegerile fiind doar apanajul celor învârstă, obişnuiţi încă din perioada comunistă să-şi facă din vot o onoare şi o cinste personale. Mulţi au declarat că s-au săturat de atâta balamuc şi nici nu vor să mai audă de vot. Alţii s-au plâns că n-au fost băgaţi în seamă de partide. „Au lipit la greu afişe, dar nu ne-au dat o ţuică, un vin ceva” s-a văitat un cetăţean din Nicşeni, bine afumat la barul lui Costică Toia. L-am consolat cu faptul că la anul sunt alegeri locale, iar partidele vor da cep la butoaiele cu ţuică, vin, bere ca nu cumva personajul bădiţei Caragiale, dintr-o Scrisoare pierdută, să se simtă jignit în sughiţul său bachic. (Ioan Rotundu)
conducerea liceului spune că preţul a fost negociat cu părinţii
