Botoşani: Nesăbuinţa lui Portariuc în a ridica osanale evreilor botoşăneni

Omul de cultură botoşănean Dan Lungu a declanşat demersurile pentru organizarea în municipiul Botoşani a unui Muzeu dedicat ororilor comunismului. Cel puţin aşa am înţeles din declaraţiile domniei sale.
Scăpat din menghina găştii mafiote care l-a făcut prizonierul intereselor sale, primarul Ovidiu Portariuc s-a trezit şi el vorbind. Numai că vorbele sale sunt adevărate mostre de incultură şi cretinism. El a propus ca în Botoşani să fie organizat şi un Muzeu dedicat culturii evreieşti care a dominat şi marcat istoria modernă a Botoşanilor timp de peste două secole.
De ce ar avea nevoie botoşănenii de un Muzeu al culturii evreieşti, organizat pe cheltuiala lor, când tocmai această etnie n-a considerat că ar fi nevoie? De ce primarul Portariuc vrea un astfel de muzeu în condiţiile în care nu avem unul dedicat istoriei oraşului nostru de la primele semne de civilizaţie până în contemporaneitate? Sunt întrebări la care nu vreau un răspuns pentru că dacă mi l-aş dori, nu primarul Portariuc ar fi în măsură să-mi răspundă ci acele personalităţi ale prezentului care simt, trăiesc şi respiră istoricul locului în spirit românesc şi nu servil unor interese ale momentului.
Fără îndoială că evreii au jucat un rol important în dezvoltarea economică, socială şi culturală a oraşului Botoşani dar au făcut-o în interesul profitabil etniei lor şi nu al românilor sau altor etnii conlocuitoare, cum au fost armenii.
Dacă oamenii de afaceri şi cultură armeni au lăsat oraşului Botoşani o impresionantă moştenire patrimonială, creştin-ortodoxă şi au marcat prin personalităţile lor (familia Goilavilor) viaţa culturală şi politică, cei evrei au desfăşurat o cultură cu circuit închis etniei lor şi au scos bani din orice demers (greu de spus-favoare sau act de caritate?) făcut în interesul românilor.
Am să dau doar câteva exemple suficient de puternice ca să susţină teza mea că evreii au fost pentru interesul comunităţii lor şi nu al obştii oraşului.
Imediat după evenimentele din decembrie 1989 şi imediat ce s-a declanşat restituirea bunurilor confiscate de regimul comunist, evreii botoşăneni aflaţi acum în Israel, moştenitorii lor, au revendicat imobilele din centrul istoric şi le-au vândut fără a demonstra că sunt legaţi sentimental de istoricul strămoşilor lor. Cele mai multe imobile revendicate au dispărut prin ruinare, deşi ele au costat statul român bani mulţi pentru a le întreţine de la confiscare până la restituire. Atelierele şcolare din vecinătatea bisericii Sf. Ilie, clădire istorică (oto), au fost revendicate iar acum nu mi este nimic acolo. Şcoala de pe strada Ştefan Luchian, şi ea monument istoric al oraşului, a fost revendicată şi se încearcă să se jumulească Primăria Botoşani de bani mulţi pe chirie.
Este revendicată şi clădirea teatrului „Vasilache” unde Primăria plăteşte chirie la greu. Casele Antipa, cel mai mare şi prestigios savant român, au fost revendicate şi vândute unui incult măcelar ca Eugen Tudose, transformate acum în jocuri de noroc.
Nici un minut n-a considerat Comunitatea Evreilor din România să doneze aceste clădiri, memorie vii a istoriei oraşului, Primăriei Botoşani pentru a le conserva şi valorifica în spirit cultural şi a menţine în atenţia publică dovezile culturii evreieşti care a dominat cândva oraşul.
Pe strada Independenţei există o sinagogă care se autodemolează. Comunitatea evreilor nu vrea să investească în a o reda puţinilor evrei care mai vieţuiesc prin oraş . Sinagoga este simbolul credinţei lor. De vreme ce evreii nu ţin la simbolurile lor, de ce le-am organiza noi un muzeu memorial?
Nesăbuinţa primarului Portariuc în faţa urmelor culturii evreieşti poate fi considerată proverbială, o dovadă a ignoranţei istoriei locului.
Primarul Portariuc n-are capacitatea de înţelegere a istoriei oraşului pe care-l conduce şi reprezintă. Dacă ar avea o astfel de capacitate, ar fi completat dorinţa lui Dan Lungu de a înfiinţa un Muzeu al ororilor comunismului, cerând ca în structura acestuia să fie şi o secţie cu dovezi memoriale a modului în care s-au comportat comuniştii evrei la nivel de Botoşani după 1947, cum au pus ei umărul la suprimarea valorilor intelectuale româneşti în închisoarea de la Botoşani, cum ofiţerii evrei din securitate au bătut, schingiut şi trimis în puşcărie români nevinovaţi.
Dacă evreii ţin să nu uităm atrocităţile Holocaustului, să ţinem şi noi ca ei să nu uite cum ne-au adus şi impus comunismul rusesc în ţară şi în Botoşani. Iar dacă vor un muzeu al memoriei trecerii lor prin Botoşani, să şi-l amenajeze într-un spaţiu al lor şi pe cheltuiala proprie şi nu pe banii botoşănenilor cum vrea primarul Portariuc.