În perioada cât a lucrat la Muzeu s-a ocupat de studiul aprofundat al necropolei de la Mihălăşeni, sit arheologic deosebit de important pentru judeţul nostru dar şi la nivel de ţară. Munca de ani şi ani a lui Şovan la acest sit arheologic s-a concretizat în teza sa de doctorat intitulată „Necropola de tip Sântana de Mureş – Cernjacov de la Mihălăşeni”, titlul de doctor obţinându-l în anul 1996. Ulterior, Şovan a dezvoltat lucrarea şi a tradus-o în limba franceză, luând naştere un volum important pentru lumea ştiinţifică din domeniu, hărţile, planşele şi schiţele celor peste patru sute de morminte studiate întregind şi susţinând valoarea cercetărilor.
Lucrarea a fost tipărită la Târgovişte, de către Editura „Cetatea de Scaun”, în anul 2005, pe cheltuiala editorului. De atunci, Şovan tot încearcă să obţină de la Muzeul Judeţean Botoşani costul tipăriturii şi al traducerii. El estimează, la nivel actualizat, că i s-ar cuveni vreo 300 milioane de lei vechi. Pentru că directoarea Muzeului, Lucica Pârvan (foto 2), a refuzat să-i achite suma pretinsă, în anul 2007 Şovan a depus plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani, acuzând-o pe directoare de „abuz de funcţie”.
Cercetarea efectuată de poliţişti şi procurori s-a soldat pentru Pârvan cu NUP, adică ”neînceperea urmăririi penale”. Şovan nu s-a mulţumit cu această formă de rezolvare a plângerii sale şi a revenit în acest an cu o alta.
Am stat de vorbă cu directoarea Lucica Pârvan şi am întrebat-o de ce nu acceptă plata sumei pretinse de către Şovan. Iar Pârvan se apără că nu poate plăti o lucrare care vizează un interes privat, personal. Lucrarea fiind teza de doctorat a lui Şovan, este problema acestuia de a şi-o tipări sau nu, dar nu pe cheltuiala instituţiei muzeului. În acest sens şi-au exprimat opinii şi alţi specialişti ai Muzeului.
De partea cealaltă, Şovan susţine că legea
îi este favorabilă. Acesta invocă un oarecare Regulament de organizare a săpăturilor arheologice şi Ordonanţa guvernamentală 43/2000 care, susţine el, obligă Muzeul ca orice cercetare arheologică să fie făcută publică pe cheltuiala sa. Şi din nou directoarea Pârvan îl contrazice, susţinând că lucrarea putea fi tipărită pe cheltuiala Muzeului numai dacă primea avizul Consiliului ştiinţific şi se realiza procedura de achiziţie a lucrării, aceasta devenind proprietatea Muzeului. Mai susţine Pârvan că l-a ajutat pe Şovan în limita puterilor sale legale. Adică i-a preluat o parte din cărţi pentru a fi expuse şi vândute vizitatorilor. Apoi, a trimis adrese către toate muzeele din ţară, făcând cunoscută apariţia lucrării şi profilul ei. Numai că cei din ţară nu s-au arătat interesaţi de lucrare. Doar un arheolog de la Muzeul Buzău a comandat un exemplar.
Pentru a ne apropia cât de cât de adevăr, am cumpărat lucrarea, care costă 30 de lei. Aşa am putut constatat că ea a fost editată sub sigla „Muzeul Judeţean Botoşani – Biblioteca Arheologică Hierasus”, iar toate drepturile asupra ei aparţin exclusiv Editurii „Cetatea de Scaun” Târgovişte.
Numai că Şovan a uzat de numele Muzeului fără a avea vreo aprobare din partea instituţiei. În primul rând editorul n-avea voie să tipărească lucrarea atâta vreme cât Şovan nu i-a adus acceptul Muzeului. Mai mult, drepturile de copyraid revenind editorului, Muzeul nu poate plăti o lucrare care nu-i aparţine.
L-am întrebat pe Şovan ce sumă pretinde de la Muzeu. Ciudat, dar a răspuns că el nu vrea bani, ci reparaţii morale. Apoi s-a încurcat în explicaţii şi mi-a spus că Pârvan refuză să preleveze în bugetul Muzeului bani pentru plata editorului şi a traducerii. Dar editorul şi traducătorul n-au cerut Muzeului nici un ban, şi nici nu pot cere, de vreme ce Muzeul nu le-a comandat astfel de lucrări.
Situaţia, la prima vedere, pare a fi una încurcată. O vor simplifica din nou procurorii cu un alt NUP dat directorului Lucica Pârvan şi o va complica din nou Şovan, cu o altă plângere penală împotriva acesteia. Trăim în România, ţara în care este posibil orice-ţi trece prin cap. (Ioan Rotundu)
