De la umilul „Să trăiţi!” la milogul „Doamne ajută!”

Zilele trecute am asista la un dialog între un patron şi un angajat al său. Angajatul chiulise câteva zile iar patronul nu-şi mai vedea capul de treburi, aşa că l-a invitat la o discuţie. Angajatul a intrat în birou şi a rostit cu vădită vinovăţie un „Doamne ajută!” Asta l-a scos din sărite pe patron care i-a spus răstit că Dumnezeu îi va ajuta numai dacă cei ca el vor munci conştiincios. „Câtă vreme tu o baţi în cap pe acasă iar treburile de aici n-are cine să le facă, Dumnezeu nu te ajută nici pe tine să ai bani mai mulţi şi nici pe mine să-mi duc treburile la capăt” i-a explicat patronul destul de enervat pe angajatul care spera să primească mai mult de la Domnul decât poate el câştiga prin muncă.

dati clik aici