Duşman al murdăriei şi microbilor, Pasteur devenise aproape maniac păzindu-se de infectare. La masă, îşi ştergea de câteva ori farfuria şi rădea pâinea până la miez, fie că se găsea acasă, fie că era invitat.
La un banchet, rugat să rostească câteva cuvinte, el vorbi, desigur, despre pericolul microbilor şi făcu o mică demonstraţie comesenilor; luă un ciorchinaş de strugure pe care-l spălă îndelung în paharul său, arătând apoi apa tulbure care conţinea miliarde de microbi.
Asistenţa încremeni de groază la gândul teribilei morţi care se afla în pahar.
După terminarea discursului, însetat şi distrat, Pasteur bău
miliardele de microbi, continuând conversaţia începută cu vecinul de masă.
(Lucullus)