Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Politică
Cultură
Anunţuri
Fapt divers
Sănătate
Administraţie
Ştiri agenţii
Horoscop
Ofertă de afaceri
Umor
Mondene
Comentarii
Publicitate
Evenimente
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.7440 lei
1 USD = 4.1547 lei


Număr accesări
Astăzi:
5904
De la 07 Ianuarie 2003
68393840

Cine îşi mai aminteşte de Podul de Flori?

  • 6 May 2008, 23:00
Ieri, 6 mai 2008, s-au implinit 18 ani de la primul Pod de Flori. In ultimii ani, la Chisinau, evenimentul a trecut neobservat. Ce s-a ales intre timp de idealurile proclamate atunci la Prut, care mai este semnificatia Podului de Flori si cine isi mai aminteste de el, am aflat chiar de la protagonistii acelui eveniment de necrezut pentru acele vremuri.
Unimedia prezinta un interviu, preluat de Romanian Global News, cu cinci reprezentanti ai unei generatii care a fost implicata activ in evenimentele din 6 mai 1990: Grigore Vieru, Ion Hadirca, Mircea Druc, Ion Ungureanu si Nicolae Dabija. Ei sunt reprezentantii unei generatii care are, cel putin, meritul de a fi crezut in ceva si de a fi incercat sa-si indeplineasca visul.
Cum a început totul?
Inca inainte de a-si declara independenta, la 27 august 1991, Chisinaul si-a indreptat privirea de la Est la Vest, catre Bucuresti. Contextul politic de atunci parea prielnic pentru Unirea cu Tara Mama. Evenimentul de la 6 mai 1990 este o dovada elocventa a dorintei de reunificare, cel putin a unei parti a populatiei de pe cele doua maluri ale Prutului. Atunci, la initiativa Frontului Popular, sprijinita de Guvernul RSSM-ului si cel al Romaniei, a fost organizat primul Pod de Flori.
Intr-un manifest semnat de mai mai multi lideri de asociatii politice si civice se spunea ca: „Prutul a fost si va ramane o apa care uneste doua maluri ale Moldovei. De cand acest rau a despartit frate de frate, sufletul injumatatit al romanului a tot umblat peste apa lui, ca Isus peste apele marii. Constiinta, credinta, spiritul n-au avut hotare. Cei care au incercat sa le hotarniceasca s-au facut de rusine in fata lui Dumnezeu si a lumii intregi. Noi romanii suntem la noi acasa „de la Nistru pan’la Tisa”, din varful Carpatilor pana la mare. Si aceasta casa o vrem de acum inainte cu toate usile deschise, pentru a ne putea vedea la fata cu fratii de acelasi sange si pentru a ne intregi sufletele.”
La 6 mai, la ora 12, ora Bucurestiului, in bisericile de pe malurile Prutului preotii au oficiat un Te Deum de pace si liniste sufleteasca. Astfel ca, in conformitate cu Acordul dintre URSS si Romania, cu privire la trecerea simplificata a granitei de stat, intre orele 13.00 si 19.00, romanii au trecut de o parte si de alta a frontierei.
„Multimea s-a rupt ca un fluviu enorm care a rabufnit. Romanii au fost primii care au intrat in URSS fara permisiune”, subliniaza Ion Ungureanu, ministrul Culturii si Cultelor de atunci.
Mircea Druc, fost prim-ministru al R. Moldova, marturiseste ca tot ce l-a interesat in acele momente era privirea nedumerita a granicerilor sovietici aflati in confuzie si deruta totala. Asa ceva nu mai vazusera niciodata!
Vladimir Voronin a fost şi el implicat
In componenta delegatiei oficiale a R. Moldova au participat la manifestare vice-prim-ministrul de atunci Mihai Platon, presedintele FPM, Ion Hadirca, Ministrul Culturii si Cultelor, Ion Ungureanu, precum si actualul presedinte al R. Moldova, Vladimir Voronin, pe atunci Ministru de Interne. Despre cel din urma, Ion Ungureanu sustine ca: „Voronin a vazut aceasta mare talazuind in furtuna. El a vazut ce inseamna un popor care s-a trezit si acest lucru nu ar trebui sa il uite. Daca il uita nu a insusit bine lectia. Nu te joci cu un popor care s-a desteptat”.
Grigore Vieru, primul basarabean care a trecut Prutul la 6 mai 1990
Peste un milion si doua sute de mii de romani s-au imbratisat atunci de-a lungul celor 700 de km. ai Prutului. Au fost stabilite opt puncte de trecere a frontierei: Miorcani – Pererrita, Stanca – Costesti, Iasi - Sculeni, Ungheni - Pod Ungheni, Albita – Leuseni, Falciu – Tiganca, Oancea – Cahul si Galati - Giurgiulesti. Poetul Grigore Vieru a fost primul care a traversat atunci Prutul pe o barca de cauciuc. Isi aminteste cu drag de acea hora, „unica poate in lume”, incinsa in mijlocul raului de basarabenii si romanii din dreapta Prutului. „Era o tensiune emotionala de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe altii si se regaseau dupa ani si ani. La un moment dat, de partea cealalta a raului s-a aruncat un barbat in apa si a inceput sa vina spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererata stateau incremeniti. Aveau mari emotii si nu indrazneau sa faca nici o miscare pana s-a aruncat un pereratean in apa. Dupa el au pornit si ceilalti. S-au intalnit toti la mijlocul Prutului si au incins acolo, in apa, o hora, lucru nemaivazut si nemaiauzit nicaieri in alta parte a lumii. De aceea spun ca par caraghiosi astazi cei care ironizeaza Podul de Flori. Nu poate fi ironizata lacrima bucuriei”.
Ce nu a mers bine?
Dupa succesul primului Pod de Flori, peste un an, la 16 iunie 1991, a urmat cel de-al doilea. Daca la primul Pod romanii din Romania au trecut hotarul, la cel de-al doilea romanii din stanga raului urmau sa fie oaspetii celor din dreapta. Atunci, conform datelor statistice ale Ministerului de Interne al R. Moldova, 240 000 de basarabeni au trecut Prutul in Romania.
Participantii la eveniment cred ca succesul celei de a doua manifestatie a fost la fel de mare ca si a celei din 6 mai 1990. Opinia nu este insa impartasita de toata lumea. Ion Hadirca, liderul de atunci al Frontului Popular din Moldova spune ca: „La inceput era o coerenta si o trezire, o desteptare a spiritului si o speranta ca lucrurile se vor redresa si ne vom destepta. Era un mesaj catre Romania si intreaga Europa ca noi existam si ca nu am murit. La cel de-al doilea Pod aveam deja o rezerva. Pe langa elanul celor care au venit sa se intalneasca si sa promoveze ideea unirii, a sperantei si desteptarii, erau si din cei cu drujba, bulendre si specula ieftina. Deja erau oameni care miroseau aici posibilitatea de a se capatui si de a compromite intr-un fel sau altul o idee nobila”.
In 1992 au venit insa vremuri grele, iar ideea de reunificare a fost descurajata de conflictul de pe Nistru, care poate fi interpretat si ca o replica a Moscovei la Podul de Flori.
Podul de flori după 18 ani
Astazi, dupa 18 ani de la deschiderea frontierelor, se vorbeste putin, dar si mai putin se scrie despre evenimentul din 6 mai 1990. Ion Ungureanu, de exemplu, spune ca nu si-a imaginat ca „vom ajunge vreodata la acea stare de lucruri cand Podurile de Flori par mai degraba de domeniul mitului, legendei”. Si daca la Chisinau in ultimii ani evenimentul a fost trecut cu vederea fie intentionat, sau din simpla neglijenta, pentru protagonistii de atunci momentul ramane o amintire vie. Grigore Vieru crede ca „uitand podul de flori am uita martirii care au murit in ideea acestui pod si ar insemna sa uitam marile adunari nationale care au dus spre castigarea alfabetului latin, a tricolorului, a istoriei neamului”. Mai mult, Nicolae Dabija sustine ca „acele poduri de flori s-au vestejit cu ajutorul celor care le-am acordat puterea”.
Cu toate acestea efectul Podului de Flori nu este unul nul. Romanii de pe ambele maluri ale Prutului s-au regasit dupa toti acesti ani de instrainare si au descoperit ca sunt la fel, ca au aceleasi idealuri si valori.
Un „Pod de Flori” refuzat în 200
Un zid tacit al Berlinului pentru Europa de Est, asa poate fi calificata granita de peste Prut care separa acum doua tari surori unite si despartite de-a lungul veacurilor - R. Moldova si Romania. Acum, conducerea de la Chisinau vrea sa limiteze si sa restranga mai mult ca niciodata relatia cu Bucurestiul. Dupa o serie de refuzuri si o raceala evidenta din partea guvernantilor nostri fata de Romania, actiunea care a pus capac la toate in ultima vreme este refuzul de a semna Conventia Micului Trafic la Frontiera. Aceasta noua respingere din partea Chisinaului este la fel de evidenta ca si in cazul consulatelor de la Balti si Cahul. Acum, cand aveam posibilitatea sa legam relatiile inter-umane cu o tara membra a Uniunii Europene, ne pomenim ca din anumite considerente neintemeiate, Chisinaul da cu piciorul in posibilitatea cetatenilor R. Moldova care locuiesc pe teritoriul de pana la 50 de kilometri de la granita cu Romania sa mearga in tara vecina, fara vize sau pasapoarte, la fel ca acum 18 ani.
Astazi Podurile de Flori nu mai sunt posibile in forma de alta data, dar autoritatile de la Chisinau refuza singura solutie pentru „un pod de flori”, asa cum este el posibil in 2008, in conditiile in care Romania este membru al UE. (Romanien Global News)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (0)]


Lista cu candidaţii PSD la Consiliul municipal Botoşani
Flutur răspunde acuzaţiilor
Ceartă electorală penală între cumnaţi
O firmă din Iaşi va monta camere de luat vederi în intersecţii
Teatrul botoşănean ia drumul străinătăţii
Bursă de studiu pentru Codruţa
Taxare electronică pentru parcările aglomerate
Minoră dată dispărută
Serviciul de Ambulanţă riscă să devină nefuncţionabil
Rezultatele reevaluării activităţii managerilor de spitale au devenit oficiale
Interacţiuni culturale de ambele părţi ale Prutului
Europa aplică o lovitură crâncenă „megamoldovenilor” de la Chişinău
Recomandă României să anuleze acordul bilateral de imunitate încheiat cu SUA
„Nostalgia” Ungariei Mari, in pelerinaj prin Ardeal
Comunicat de presă al Jandarmeriei
Comunicat E.ON Gaz Distribuţie
Lansează o carte despre orientarea ei sexuală!
Comunicatul primarului Cătălin Mugurel Flutur
Horoscop
Afacerea evreului cu… Dumnezeu
Este familie serioasă şi vrea bonă la copil
Comentariul comentariilor (CIX)
(Ioan Rotundu)
Poliţia a înregistrat prima plângere penală electorală
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă