Pe lângă acest succes, Flutur a obţinut un altul, tot atât de important, dacă nu cumva cel mai important. Dintr-un număr de 23 de consilieri locali, partidul pe care-l conduce, PD-L, a obţinut 13 mandate, ceea ce-i permite să aibă controlul votului în şedinţele de consiliu şi să nu mai recurgă la artificii şi compromisuri politice, cum a procedat vreme de patru ani. Pentru că primarii Botoşanilor de după 1990 au avut tot timpul contre din partea consilierilor municipali.
În legislatura 1996 2000, Ioan Cojocariu a avut cel mai ostil consiliu local, dar şi multă uneltire din partea celor doi viceprimari: Ioan Viorel Ciobanu şi Romulus Eram. A rămas celebră, în mediul politic, procedura celor doi viceprimari. Îi băgau lui Cojocariu în mapa de corespondenţă cele mai conflictuale şi complicate adrese care vizau primăria. În timp ce Cojocaru pierdea ore întregi să rezolve corespondenţa, cei doi viceprimari se ocupau de problemele aducătoare de şperţ.
Tot de atunci Eram a fost evaluat la preţul de o sută de mărci, drept şperţ pentru rezolvarea problemelor de care aveai nevoie. Şi-a sfârşit mandatul în aceste zile, când preţul său sărise la o sută de euro, preţul de pornire. Tot în mandatul lui Cojocariu, comisia economică formată din consilierii locali Florin Egner, Andrei Paramanov, Constantin Zărnescu, Gheorghe Vâzdoagă au întocmit propriul buget al primăriei, buget care a fost aprobat în defavoarea celui propus de primarul Cojocariu.
În legislatura 2000 2004, primarul Florin Egner a adoptat o nouă tehnică. Înaintea oricărei şedinţe oficiale de consiliu municipal, el convoca cu două, trei zile o alta. În această şedinţă el aducea la cunoştinţa consilierilor ordinea de zi, în special la diverse, unde erau necesare aprobările pentru noi construcţii, concesionări terenuri, schimburi de teren, închirieri de spaţiu, construcţii de garaje etc. şi îi punea să voteze la rece. Unde constata că există pericolul să nu fie votată vreo cerere, negocia cu cei care se opuneau pentru a le obţine votul. Aşa s-a explicat că în mandatul lui Egner nici o cerere primită de acesta n-a fost respinsă de consilieri. Iar consilierii au primit fiecare ce-a cerut: apartament pentru odrasle, schimburi de teren, concesiuni pentru spaţii comerciale, priorităţi la apartamente ANL pentru cunoştinţe şi multe altele.
Din 2004, primarul Flutur s-a descurcat mai greu. Cel mai înverşunat duşman al său a fost Florin Egner, care de pe poziţia de consilier municipal, l-a blocat pe Flutur cât i-a stat în putinţă. Mai ales că reuşise să obţină în CLM o grupare majoritară şi ostilă lui Flutur. Nici Flutur n-a stat pe post de fraier. Pe secret, a negociat votul, acolo unde au fost interese majore, şi a obţinut ce-a vrut. Nu totul, dar în mare majoritate da.
Acum, primarul Flutur are în CLM o majoritate confortabilă. Totul este să aibă măsură în ce va cere consilierilor să voteze, iar cererile sale să fie în interesul botoşănenilor şi nu al unor persoane influente din preajma sa.
Să mai adăugăm faptul că, vreme de patru ani, preşedintele Constantin Conţac l-a faultat la bani pe Flutur, blocând fonduri importante cu care primăria ar fi rezolvat mai repede problemele de investiţii din oraş. Tot vreme de patru ani preşedintele Conţac s-a judecat cu primarul Flutur, alte fonduri fiind blocate, în aşteptarea soluţiilor judecătoreşti. Prin obţinerea funcţiei de preşedinte al CJ de către democrat-liberalul Mihai Ţâbuleac, Flutur are deschis drumul spre punga cu bani a bugetului judeţean, are sprijin pentru obţinerea fondurilor europene.
Una peste alta, primarului Flutur nu-i lipseşte nimic, nu se poate plânge de nimic. Dumnezeu i-a ascultat ruga şi i-a dat tot ce şi-a dorit. Totul e să dea dovadă de multă cumpătare şi să nu cadă pradă lăcomiei. Părerea mea!